În pitoreștii munți Ágrafa din Pind, aproape de satul Koumbourianá din regiunea Arghithéa de Est, într-un loc greu accesibil, se zărește Sfânta Mănăstire a maicii Domnului Spileótissa (a Peșterii), având hramul „Izvorul Tămăduirii”. Mănăstirea se găsește în Sfânta Mitropolie Thessaliótidos și Fanariofersálon
Mănăstirea este construită pe un promontoriu stâncos aflat la altitudinea de 1000 de metri. Ctitorii ei au fost doi frați, Athanasios și Parthenios, de loc din satul Stefanída, iar pricina zidirii Mănăstirii a fost găsirea icoanei Maicii Domnului Odighítria în peștera aflată sub promontoriul stâncos
De sus, vederea prăpastiei deschise dedesubt provoacă teamă. Jos în vale curge un afluent al râului Achelóos
Mănăstirea Spiliás (a Peșterii) a jucat un rol important în Revoluția de la 1821. Datorită așezării retrase a Mănăstirii, Gheorghios Karaiskákis își organiza aici întâlnirile și consfătuirile de război. La un moment dat aici a existat un comandament militar, pentru ca în 1837 Guvernul Revoluționar să-și instaleze sediul în Mănăstire. Fortificațiile încă se mai pot vedea în exterior
În interior se poate vedea amploarea lucrărilor de restaurare efectuate în ultimii ani, îndeosebi datorită ajutorului închinătorilor
Închinători, precum „cerbii însetați”, își astâmpără setea din apa izvorâtă în urma unei minuni săvârșite de Maica Domnului
Mănăstirea este înconjurată de ziduri fortificate. Înăuntru se găsește katholikonul închinat Izvorului Tămăduirii, construit în stil bizantin, precum și un paraclis cu hramul Adormirii Maicii Domnului. Pisania katholikonului menționează că fost reconstruit în 1736 de către ieromonahul Parthenios și preoții Iona, Gavriil și Anania. Paraclisul a fost construit în secolul al XVI-lea și zugrăvit în cel de-al XVII-lea
Iconostasul de lemn sculptat este înalt, având 3 rânduri de icoane, fiind adăugat în anul 1779, prin strădania egumenului Gavriil și a obștii, de către meșterii Gheorghios și Ioannis. Cele mai multe dintre icoane sunt din anul 1736. O inscripție de pe icoana Mântuitorului pomenește pe un anume Teodor din târgul Bucureștilor din Valahia