Darurile Magilor

Și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă
(Matei 2, 11)

Trei daruri au adus nou-născutului Împărat. Și fără să vrea, simbolizau sfânta și de viață dătătoare Treime, în al cărui nume a venit pe lume copilul Iisus, dar și tripla menire a Domnului: împărătească, preoțească și profetică, pentru că aurul simbolizează împărăția, tămâia preoția, iar smirna profeția sau sacrificiul. Nou-născutul va deveni Împăratul Împărăției veșnice, preot fără de păcat și profet și, la fel ca și majoritatea profeților dinaintea Lui, va fi omorât.

Toată lumea știe că aurul indică un Împărat și împărăția lui. Toți știu că tămâia indică preoție și rugăciune. Și, de asemenea, știm cu toții din Biblie că tămâia indică mortalitatea. Nicodim a uns trupul mort al lui Iisus cu mir. ( Ioan 39, 40) Se ung trupurile pentru a se păstra oarecum mai mult de la degradare după moarte. Lumea a fost luminată de Hristos, care strălucea ca aurul. Și plin de rugăciuni și de tămâie, ca o biserică. Tot pământul este plin de aroma învățăturii Lui.

Cele trei daruri însă, simbolizează, de asemenea, răbdarea și neschimbarea, docilitatea și invariabilitatea. Aurul rămâne aur, tămâia rămâne tămâie, iar smirna rămâne smirnă. Nici unul dintre acestea nu-și pierde însușirea de-atâția ani și mai departe. Duă mii de ani, aurul continuă să strălucească, tămâia să ardă, iar mirul își păstrează aroma (parfumul). Ei nu ar fi putut să găsească alte obiecte reprezentative de pe pământ pentru a simboliza atât de fidel misiunea pământească a lui Hristos sau pentru a arăta mai clar și expresiv natura eternă a lucrării Sale pe pământ și toate valorile spirituale și morale pe care le-a adus lumii din cer. A adus adevărul, rugăciunea și nemurirea.

Cu ce alt obiect pe pământ, în afară de aur, ar fi putut simboliza mai bine adevărul? Orice ai face aurului, el va continua să strălucească.

Cu ce alt obiect ar fi putut simboliza mai bine rugăciunea, dacă nu cu tămâia? Așa cum fumul de tămâie umple întreaga biserică, așa și rugăciunea umple întreaga existență umană. Așa cum fumul se ridică la înălțime, așa și rugăciunea ridică sufletul omului la Dumnezeu. „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea ta”, spunea psalmistul (Psalmi, 148, 2). Este cunoscut că și alte lucruri scot fum, însă nici un alt fum nu inspiră sufletul la rugăciune.

Ce alt obiect pământesc ar fi putut simboliza mai bine nemurirea decât mirul? Mortalitatea emană un miros urât, pe când nemurirea are o mireasmă continuă.

Magii de la Răsărit au simbolizat astfel, chiar și fără să cunoască, toată credința creștină. Au început de la Sfânta Treime și au ajuns la Înviere și la nemurirea Domnului Iisus și a credincioșilor Lui.

Nu sunt simpli pelerini, ci adevărați profeți. Profeți atât ai credinței creștine, cât și a vieții și a lucrării lui Hristos. Ei înșiși, cu propria lor înțelegere și cunoaștere, nu le-ar fi știut pe toate. Aceasta a fost pronia lui Dumnezeu, care i-a trimis la Betleem și care le-a dat această stranie stea care să îi conducă.

Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, „Dumnezeu pe pământ, omul în cer”, Predici Vol. 1, Atena 2010, pag. 116-118.