Scrisoare despre post, înfrânare şi regim

Gheron Iosif Vatopedinul
11.9.1988, Mănăstirea Vatopedi

Preasmerită M.,
Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul tău.

Am primit scrisoarea dumneavoastră şi am citit-o cu atenţie. Lăudabile nu sunt neapărat subiectele în discuţie, cât mai ales voia dumneavoastră cea bună şi hotărârea de a duce o viaţă mai strictă în Hristos şi pentru aceasta vă urez nesfârșit să vă folosiți.

Cu toate acestea, chestiunea hranei, ca cea mai constrângătoare necesitate şi element ce ne preocupă pe toţi, ca să nu spun că ne înrobeşte, şi [aceasta], datorită opulenţei care caracterizează generaţia noastră. Acum, să tăiem atât de brusc principalele feluri de mâncare nu este nici de folos, nici demn de laudă, sub pretextul că ne-au înrobit mai mult decât se cuvine. Nici Părinţii Bisericii nu laudă şi nici nu încurajează astfel de hotărâri extreme. Din punctul meu de vedere, calea de mijloc este cea mai corectă. Care [este aceasta]? Să fiu atent să mănânc cu moderaţie, astfel încât să am o stare de sănătate stabilă şi să nu se facă mare vâlvă din pricină că M. nu mănâncă carne, care în sine este o zadarnică luptă a trufiei şi mândriei. La fel şi în cea priveşte dulciurile, deoarece şi acestea, consumate cu măsură, sunt necesare pentru normalitatea şi echilibrul vieţii.

De altminteri, înfrânarea, ca principiu de viaţă indispensabil, numai astfel poate fi pus în practică, urmând [principiilor] înţelepciunii şi normalităţii vieţii.

Iar atunci somnul tulburat se liniștește și gândurile rele și atacurile se pierd, și ia naștere o creștere a zelului și a poftirii celei bune.

Astfel, deci, să faci, fără alte exagerări, iar dacă, cumva, nu reușești, nu deznădăjdui, ci să începi iarăși și iarăși și, cu harul lui Hristos, vei birui.

Sunteți un om în societate și chiar și în perioadele mai dificile și nesănătoase, nu puteți trăi după rânduieli monahale pe care nici monahii din ziua de azi nu le pot păzi.

Cu multe urări de bine și dragoste în Hristos,

Smeritul G. Iosif m.