Un decalog

Karyés, Sfântul Munte. Sfârșitul lunii august, anul 1998. Miezul zilei. Gândul îmi spune să merg la Katunakia, la Sfântul Ipatie[i]. Fac rugăciune ca Dumnezeu să-mi limpezească mintea, dar gândul îmi spune același lucru. Îmi iau rucsacul și am plecat: Stavrós, Kastanára, Antíchonas, Horafína. Merg încet, ca să ajung tocmai de dimineață la Katunakia. Cobor spre Sfântul Pavel, Néa Skíti, Sfânta Ana, Sfânta Ana Mică, Katunakia, Sfântul Ipatie.

M-am retras într-o parte, sub stânci, acolo unde stăteam de fiecare dată când treceam pe la chilie, gândindu-mă la motivul venirii mele. M-am ridicat dintr-o dată și am intrat în chilie, în coridor. Am făcut doi pași, apoi ceva m-a făcut să mă opresc și să-mi arunc ochii în stânga, pe perete, acolo unde, pe tencuială era scris un text.

Îl redau exact așa cum l-am găsit scris:

Căutarea desăvârșirii Duhului este singurul lucru prin care se îndreptățește neamul omenesc. Trecătorule nesăbuit care nu știi, cugetă totdeauna la acestea:

Vrăjmaș este:
Egoismul
Chiverniseala
Tipicul fără esență
Îngustimea minții
Acceptarea [gândului rău]
Rânduiala [proastă]
Asuprirea
Lipsa de îndrăzneală
Teama
Moartea

Am notat îndată însemnările acestea în agendă, după care, cu un lemn, am șters literele de pe tencuială, care era ca pulberea din pricina umidității.

Sunt încredințat că textul aparține Părintelui Paisie.

Iórgos Aghétis

[i] Cuviosul Paisie a viețuit la chilia de la Sfântul Ipatie pentru o perioadă de timp a anului 1966.