Chestiunea primatului – 12. Canonul 34 Apostolic şi Pentarhia

12 December 2014

abydou

Textul Bisericii ruse, deși acceptă aplicarea canonului 34 al Sfinților Apostoli la nivel provincial, adică la nivelul Bisericilor Ortodoxe locale, neagă aplicarea aceluiași canon la nivel universal, adică în cadrul Pentarhiei Patriarhiilor din primul mileniu creștin, precum și în cadrul relațiilor dintre întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe autocefale locale, așa cum s-au format ele în cel de-al doilea mileniu creștin [139]. Consideră de la sine înțeles faptul că textul de la Ravenna transferă competența Protos-ului de la nivel local la nivel universal. În realitate, însă, textul de la Ravenna nu sugerează nicăieri o asemenea ipoteză.

Canonul 34 al Sfinților Apostoli, urmărind să întărească unitatea episcopilor și considerând că «adevărata unitate este cea în care este preamărit Dumnezeu, prin Domnul Hristos, în Sfântul Duh», stabilește că episcopii unităților eclesiale locale nu pot «lua nici o decizie importantă» fără acordul protos-ului (al mitropolitului – la nivelul Sinodului local, sau al patriarhului – la nivelul Sinodului Patriarhal). Același lucru este valabil și în cazul protos-ului, care nu poate funcționa «fără consimțământul comun al tuturor» [140].

Este evident faptul că al 34-lea Canon apostolic se referă în exclusivitate la modul de luare a deciziilor, iar nu la alte competențe ale protos-ului sau ale sinodului prezidat de acesta, competențe care sunt stabilite prin alte canoane. Cu alte cuvinte, promovează principiul unanimității în luarea deciziilor. Conform canonului 34, căderea de comun acord între protos și sinod este valabilă numai în cazul «chestiunilor importante». În comentariile sale, Valsamón vine cu o precizare în acest sens: «Obligația protos-ului de a nu face ceva fără a se consulta cu episcopii săi nu este valabil în toate cazurile, ci numai în cele mai importante. Numai în astfel de situații se poate ca cel care hirotonește să facă ascultare față de cel hirotonit» [141].

Așadar Valsamón este de părere că nu e valabilă ipoteza conform căreia protos-ul nu poate face absolut nimic fără a se consulta cu arhiereii aflați sub jurisdicția sa. De asemenea, aceștia din urmă au nevoie de opinia protos-ului în orice chestiune, nu numai în cele «importante». De cealaltă parte, Aristinós explică care sunt acele chestiuni, ce sunt considerate a fi mai «importante»: «care episcop să fie ales, ce dogme trebuiesc urmate și care chestiuni eclesiastice trebuie rezolvate» [142]. Explicațiile de mai sus ale celor doi teologi bizantini lasă să se înțeleagă că, la nivelul Bisericilor locale, protos-ul are câmp liber de acțiune, cu excepția cazurilor (mai importante) în care este vorba de chestiuni dogmatice, alegerea unui arhiereu sau rezolvări de chestiuni eclesiastice.

Cu excepția chestiunilor dogmatice, în privința cărora toți trebuie să cadă de acord – în caz contrar, cel care nu e de acord, dacă, într-un final, nu se conformează cu ceilalți imediat sau la scurt timp după aceea, este scos în afara comuniunii bisericești –, în celelalte două chestiuni, adică alegerea arhiereilor și rezolvarea chestiunilor eclesiastice, membrii sinodului Bisericilor locale pot lua decizii în baza principiului majorității, conform canonului 6 al primului Sinod Ecumenic [143], care poruncește «să se impună votul majorității».

De asemenea, și canonul 19 al Sinodului de la Antiohia [144] decretează că trebuie să domnească principiul majorității în ceea ce privește chestiunea alegerii arhiereilor. În opinia celor doi interpreți de canoane, Valsamón și Aristinós, același principiu trebuie să fie valabil și în cazul celorlalte chestiuni, care nu sunt considerate a fi de primă importanță, astfel încât să nu fie necesar consimțământul protos-ului sau unanimitatea tuturor membrilor sinodului.

Textul Patriarhiei de la Moscova consideră Canonul 34 al Sfinților Apostoli ca nefiind aplicabil în cadrul relației dintre întâistătătorii Bisericilor locale autocefale. Trebuie să reamintim aici că textul de la Ravenna nu vorbește despre aplicarea canonului 34 apostolic la nivel ecumenic. Nici nu identifică funcția protos-ului la nivel local cu cea de la nivel universal. Promovează, desigur, principiul unanimității în ceea ce privește deciziile celor cinci Patriarhii și ale Sinoadelor Ecumenice [145]. Ceea ce surprinde în cazul de față este faptul că textul Patriarhiei de la Moscova – desigur, în mod involuntar – în esență nu face altceva decât să intre în contradicție cu principiul unanimității și asta tocmai pentru a nu fi recunoscut cel care deține primatul de putere.

Principalele argumente pe care le promovează textul cu pricina sunt:

1. Nici sfintele canoane și nici Sfânta Tradiție nu prevăd primatul unui «prim-ierarh ecumenic» [146].

2. Dacă ar exista un asemenea primat, atunci ar trebui ca «prim-ierarhul ecumenic», așa cum este numit în textul rus, să fie ales de ceilalți întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe [147].

Putem constata un alt fapt cel puțin la fel de curios: cu toate că, în opinia textului de la Moscova, sfintele canoane nu definesc conținutul primatului protos-ului, totuși același text îl recunoaște ca protos pe Patriarhul de Constantinopol (după ruperea de Biserică a Patriarhului Romei), care, însă, întrucât deține un simplu primat de cinste, nu pare să aibă vreo competență canonică. De asemenea, conform aceluiași text, patriarhul de Constantinopol a căpătat anumite competențe abia acum, în perioada recentă, prin hotărârile celei de-a patra Conferințe Panortodoxe [148] și prin ratificările Regulamentului de funcționare a Conferințelor pre-sinodale panortodoxe (art. 2, 13) [149], regulament care a fost întocmit în cadrul celei de-a treia întruniri panortodoxe de la Geneva (1986).

Așa cum susține textul Patriarhiei de la Moscova, aceste două documente recente îi oferă patriarhului de Constantinopol dreptul de a-și asuma inițiative cu caracter interortodox și intercreștin, desigur, cu acordul celorlalte Biserici Ortodoxe, care își pot exprima părerea strict în cadrul Conferințelor pre-sinodale panortodoxe [150].

Din acest punct, textul Patriarhiei de la Moscova nu mai vorbește despre papa Romei, concentrându-și atenția numai asupra Patriarhiei de la Constantinopol, dat fiind faptul că astăzi acesta este primul scaun, «capul» tuturor Bisericilor Ortodoxe, inclusiv a Bisericii Rusiei – așa cum se menționează în Tomul ridicării acesteia (din urmă) la rang de patriarhie.

Dincolo de acestea însă, Biserica Rusiei și celelalte Biserici Ortodoxe, în cadrul dialogului cu Biserica Romano-catolică, sunt chemate să interpreteze atât semnificația primatului primului scaun, titlu care a fost oferit inițial Romei de către sfintele canoane, cât și semnificația canoanelor 3, 4 și 5 ale Sinodului de la Sardica, precum și toate acele cazuri în care anumite personalități din Răsărit au recurs la protecția apusenilor (aluzie aici la epistola-răspuns a Patriarhiilor Răsăritene Ortodoxe adresată Papei Pius al IX-lea, care, așa cum am notat în primul capitol al eseului nostru, face referire la corintenii care au apelat la Clement al Romei, precum și la sfinții Atanasie și Ioan Hrisostom, care au apelat la episcopii Romei Iulius, respectiv Inochentie) [151].

Cu siguranță, nimeni nu poate ignora realitatea istorică [152] surprinsă în izvoarele bisericești. Dacă vom cerceta aceste izvoare cu multă luare aminte, vom constata că nicăieri nu este fundamentat un primat de putere, așa cum este înțeles el astăzi de către Biserica Romano-catolică, ci mai degrabă un primat de cinste, care are un anumit conținut și care conferă purtătorului său anumite privilegii (vezi canoanele Sinodului de la Sardica). Însă această chestiune privitoare la modul de înțelegere a primatului din partea Bisericii Romei nu constituie subiectul discuției noastre din acest eseu. De aceea, rămâne să fie analizat pe durata dialogului cu Biserica romano-catolică.

Atunci când textul Patriarhiei Moscovei refuză să recunoască existența unui protos la nivel universal sau acceptă un primat lipsit de conținut, în esență nu face altceva decât să nege însuși conținutul sfintelor canoane care oferă primate de cinste egale scaunelor de la Roma și Constantinopol, primate care presupun anumite privilegii excepționale. În ultimă instanță, nu face altceva decât să nege o tradiție canonică veche de două milenii.

(Va urma…)

Note:

[139] «В силу того, что природа первенства, существующего на разных уровнях церковного устройства (епархиальном, поместном и вселенском), различна, функции первенствующего на разных уровнях не тождественны и не могут переноситься с одного уровня на другой». Puțin mai jos, menționează: «В свою очередь, распространение того первенства, которое присуще предстоятелю автокефальной Поместной Церкви (по 34–му Апостольскому правилу), на вселенский уровеньнаделило бы первенствующего во Вселенской Церкви особыми полномочиями вне зависимости от согласия на это Поместных Православных Церквей».

Перенесение функций служения первенства с уровня епископии на вселенский уровень, по существу, означает признание особого вида служения— «вселенского архиерея».

[140] Rállis – Potlís, op. cit., 2, 45.

[141] Rállis – Potlís, op. cit., 2, 47.

[142] Rállis – Potlís, op. cit., 2, 47.

[143] Rállis – Potlís, op. cit., 2, 126.

[144] Rállis – Potlís, op. cit., 3, 160-161.

[145] Este pozitiv faptul că textul de la Ravenna respinge orice schimbare a Simbolului de Credință alcătuit de Sinoadele Ecumenice (§ 33). Consemnează divergența celor două părți în ceea ce privește interpretarea conținutului privilegiilor acordate episcopului Romei (§ 41). De asemenea, nu face nici o referire la primatele de cinste egale ale Romei și Constantinopolului, la privilegiile scaunului de Constantinopol stabilite prin canoanele 9 și 18 ale Sinodului Ecumenic de la Calcedon (IV) și prin canonul 1 al Sinodului convocat de sfântul Fotie (879-880). Probabil că pozițiile referitoare la aceste subiecte problematice vor fi publicate într-un viitor text comun al celor două părți implicate – cel puțin așa reiese din paragraful 45 al textului de la Ravenna.

[146] «Bселенского первоиерарха, о которой ничего не говорят ни священные каноны, ни святоотеческое предание».

[147] «что привело бы уже к нарушению права первенствующей автокефальной Поместной Церкви самостоятельно выбирать своего Предстоятеля».

[148] Către Marele Sinod. Secretariatul de pregătire a Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, 1, Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice, Chambésy, Geneva 1971, 72-74.

[149] Vezi, Epískepsis, art. 369 (1986), 2-5.

[150] «Содержательное же наполнение этого первенства определяется консенсусом Поместных Православных Церквей, выраженным, в частности, на всеправославных совещаниях по подготовке Святого и Великого Собора Православной Церкви»

[151] Vezi I. Karmíris, Τα Δογματικά και Συμβολικά Μνημεία της Ορθοδόξου ΚαθολικήςΕκκλησίας (Monumentele Dogmatice și Simbolice ale Bisericii Sobornicești Ortodoxe), vol. II, Atena 1953, pp. 902-925.

[152] Vezi P. Bernardakis, «Les appels au pape dans l’ église greque jusqu’ à Photius», Échos d’ Orient 6 (1907) 30-42, 118-125, 249-257.

Cuprins
Adrese ale altor pagini WEB