Bătrânul Ioachim Balasie Vatopedinul (+1988)

Bătrânul Moise Aghioritul

Fericitul Bătrân Ioachim era un aghiorit autentic. O iubea mult pe Maica Domnului, pe Sfinții Părinți aghioriți, Sfântul Munte și istoria lui. Se distingea prin râvna, dragostea de carte și de virtuți. Evita grijile și cuvintele multe. Era îngăduitor, smerit și un bun monah. Sărăcia în care viețuia i-a îmbogățit inima. Deși a fost adeseori judecat, el n-a judecat pe nimeni.

Gheronda Ioachim, după numele său de mirean Ioan Balasie, s-a născut în 1893, în satul Dafni, din provincia Kalávrita, din părinți evlavioși și cu mulți copii, fiind cel mai mare dintre cei opt frați ai săi. Nici nu merge încă la școală și-și exprimase deja dorința de a deveni monah, lucru neobișnuit pentru un copil de vârsta sa. După absolvirea școlii gimnaziale a lucrat într-o băcănie din Patra, unde l-a cunoscut pe vrednicul de pomenire Ghervásios Paraschevópoulos († 1964), păstrând o strânsă legătură cu acesta.

Bătrânul Ioachim împreună cu ucenicul său, Theodor, la Chilia vatopedină a Înălțării (din Karyes), cu puțină vreme înainte de adormirea Bătrînului Ioachim

În anul 1915, Ioachim a părăsit satul Dafni din Kalávrita, ajungând în portul Dafni din Sfântul Munte. Aici fost îndrumat să meargă la Schitul Kavsokalivia, unde a rămas vreme de câteva luni alături de fericitul părinte Hariton (†1906). La acest schit, viețuiau ca monahi compatrioții părintelui Hariton (†1930) și părintele Atanasie (†1956). În Chilia Bunei Vestiri dăinuia liniștea, tăcerea, rugăciunea, smerenia, sărăcia și deplina fericire duhvnicească.

În anul 1916, Ioachim pleacă la Chilia Nașterii Maicii Domnului de la Mănăstirea Pantocrator, unde este tuns monah de Bătrânul Onufrie. Vreme de un deceniu a lucrat din greu, singura sa mângâiere fiind studiul de noapte. A plecat pentru puțină vreme la o colibă retrasă din Kavsokalivia, iar apoi la Chilia Sfântului Dumitru din Kerasiá, unde viețuise și cunoscutul Bătrân Hagi-Gheórghe (†1886). În vecinătatea Chiliei Cinstitului Înaintemergător a primit și o mică tovărășie. Ucenicul ieromonahului Andréas († 2004) scrie despre Gheronda Ioachim: „Liniștit, blând și cuviincios, plin de bunătate, cuvintele îi erau pline de înțelepciune și învățături, încât strălucirea duhovnicească a sufletului său te fascina, te impresiona, te captiva”.

În 1942, obștea Bătrânului Ioachim a primit Chilia ivirită a Sfinților Theodori, iar în 1953, Chilia simonopetrită a Bunei Vestiri. La sfârșitul anului 1971, obștea s-a retras la Chilia vatopedină a Înălțării Domnului (din Karyes), unde a rămas până la sfârșitul vieții Bătrânului; ucenicul său credincios, monahul Theodor, trăiește astăzi la Mănăstirea Constamonítu.

Până vârsta de 73 de ani, Gheronda Ioachim a ieșit numai de trei ori din Sfântul Munte, și asta pentru puțină vreme și la mare nevoie. Nu s-a reîntors niciodată în satul său natal, nici nu a corespondat cu rudele sale. Atunci când mama i-a trimis o scrisoare, s-a emoționat atât de mult, încât neputând s-o citească toată, a ars-o. În fiecare zi se ruga astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, tot ceea ce este străin și nedrept, toată fărădelegea și tot ceea ce vatămă sufletul meu să se depărteze de la mine prin orice chip vrei Tu: să mi se fure, să mi se ceară de către cei ce au nevoie, să se distrugă sau să piară, numai să nu am ispită și mare cădere prin ele și, astfel, să se îngreuneze sufletul meu”.

Iubea mult studiul. Spunea deseori: „În Sfântul Munte, cărțile m-au ținut”. A avut legături duhovnicești cu Părinții Iosaf, Daniil, Toma, Gherasim de la Sfânta Anna Mică, Andrei și Teodosie de la Mănăstirea Sfântul Pavel, cu doctorul Athanasie Lavriótul, cu Athanasie Ivirítul, Iosif Isihastul, Evloghie Faneroménul, Theoclit Dionisiátul, Paisie Aghioritul și alții. Atunci când a fost grav bolnav și avea dureri mari, Sfântul Paisie Aghioritul, mergând la el în vizită, i-a spus: „Ei, Gheronda Ioachim, voiai numai cununa monahismului? Uite, primește-o și pe cea a muceniciei”.

S-a odihnit în pace, având o expresie a feței zâmbitoare, dar în același timp compătimitoare. La slujba de înmormântare a participat Episcopul Hrisostom de Rodostol împreună cu douăzeci de preoți și cinzeci de monahi. Deseori vorbea cu multă înflăcărare despre viața ascetică și realizările duhovnicești ale Părinților aghioriți. Avea o memorie atât de bună, încât te uimea. Frumoasele sale povestiri aghiorite le-am publicat într-o carte acum douăzeci de ani, spre marea bucurie a bunului său ucenic, Theodor.