Mirul pe care trebuie să-l oferim Lui Hristos
26 April 2015Duminica Mironosițelor, 1948
Cuviosul Antim din Chios (1869-1960)
Astăzi prăznuim Duminica Mironosițelor. Ne-am trezit dis de dimineață, precum odinioară acelea, și am mers împreună cu ele ca să ungem cu mir trupul Domnului. Am făcut, împreună cu ele, înconjurul bisericii, iar apoi am intrat în mormânt – pentru că Sfânta Masă este mormântul Lui Hristos – pentru a-L întâlni acolo și a-I oferi și noi mirul nostru.
Nu am văzut, însă, ca noi să avem mir. Așadar, cu ce Îl vom unge pe Domnul nostru? Cu virtuțile noastre: dragostea pentru Hristos și lucrarea virtuților noastre.
Mirurile cele mai bune sunt virtuțile, smerenia, răbdarea, tăierea voii, care este singurul lucru care îl sprijină pe om și îl face asemenea îngerilor, ascultarea și, înainte de toate, gândul smerit. Acestea sunt ofrandele noastre, în loc de mir; pe acestea le-am luat și mergem ca să I le oferim lui Hristos.
Nu știu, însă, dacă Îl vom afla pe Domnul. Nu știu dacă avem aceste virtuți pentru a I le oferi Domnului, dar suntem datori să-I oferim virtuțile noastre, în loc de mir, lui Hristos. Însă, ne-am pregătit în vreun fel pentru aceasta? Ne-am îngrijit cum trebuie pentru asta? Ei, bine, la acest lucru trebuie să reflectăm.
,,…Am luat, așadar, cu adâncă evlavie sfânta icoană și am pus-o în coliba mea sărăcăcioasă. Mi-am plecat genunchii în fața ei și m-am rugat cu evlavie, și ea mi-a fost singura mângâiere și ajutor în ispite și în dureri în toată viața mea…”.
