Apostolul Ruf cel Ales, întâiul episcop al Thebei

În ziua de 8 aprilie, Biserica prăznuiește pomenirea Sfântului Apostol Ruf cel Ales, întâiul Episcop al Thebei. Apostolul Ruf face parte din cercul mai larg al celor 70 de Ucenici și Apostoli ai Domnului. Supranumele de ”cel Ales” și-l datorează Apostolului Pavel, care scrie în Epistola sa către Romani: ”Îmbrăţişaţi pe Ruf, cel ales întru Domnul, şi pe mama lui, care este şi a mea” (Romani 16: 13).

Apostolii Irodion, Ruf și Agav

Dar și Apostolul și Evanghelistul Marcu se referă în Evanghelia sa la Ruf: ”Şi au silit pe un trecător, care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui” (Marcu 15: 21).

Așadar, Ruf era fiul lui Simon Cirineul, cel care a ridicat Crucea Domnului pe cumplita cale a Golgothei. Simon Cirineul și fiii săi, Alexandru și Ruf, credeau în Domnul și au fost membri aleși ai Bisericii Ierusalimului.

Mai târziu, Simon s-a instalat cu familia la Roma. Ruf era foarte cunoscut și iubit de Apostolii Pavel și Marcu, dar și de alți Apostoli. De asemenea, foarte cunoscută și apreciată de Apostolul Pavel era și mama lui Ruf.

În continuare, prin binecuvântările și îndemnurile Apostolului Pavel, Ruf a pornit de la Roma având ca destinație vestitul oraș al Thebei, pentru a propovădui credința cea nouă. Theba se afla la acea epocă sub stăpânire romană și trăiau în el, în afară de elini păgâni și romani idolatri, și iudei. Acolo, ca întâiul Episcop al Thebei, Ruf a desfășurat o uimitoare activitate misionară.

Profund cunoscător al Legii lui Moise, martor ocular al învățăturii Domnului și următor și ucenic la Lui, Ruf avea încă proaspete în minte faptele minunate săvârșite de Hristos și le transmitea cu har și credibilitate credincioșilor din Theba.

Cetatea Thebei, cea cu Șapte Porți

Însă propovăduirea lui Ruf i-a deranjat pe unii iudei fanatici și pe idolatrii Thebei. Aceștia, după ce l-au arestat, au început să îl lovească cu sălbăticie peste tot trupul și mai ales peste gură, pe care i-au zdrobit-o.

Apoi, vrând să-și sature ura fără sațiu împotriva Sfântului, au luat toiege și l-au lovit peste cap până a căzut la pământ fără simțire. În cele din urmă, l-au măcelărit cu cuțitele. Astfel, sufletul Sfântului Apostol Ruf a părăsit trupul cel zdrobit și mult chinuit și a purces către Domnul și Creatorul Său, spre a mijloci acolo pentru toți creștinii și mai ales pentru cei din Beoția, cărora le-a slujit în timpul vieții sale pământești ca cel dintâi episcop.