Patriarhul Alexandriei în vizită la mănăstirea Vatopedi

 Vineri, 3 / 16 mai 2014

Preafericite Papă și Patriarh al Alexandriei,
Hristos a înviat!

Cu multă bucurie și emoție vă primim astăzi în sfânta noastră mănăstire. Pricină a vizitei dumneavoastră s-a făcut Sfântul Gherasim Palladas, Patriarh al Alexandriei, elementul comun Patriarhiei Alexandriei și Mănăstirii Vatopedi, de la a cărui adormire prăznuim zilele acestea 300 de ani. Pronia dumnezeiască a rânduit astfel lucrurile încât astăzi, după 10 ani, se împlinește dorința adâncă a fericitului dumneavoastră predecesor, kyr Petros, odată cu sosirea dumneavoastră în mănăstirea noastră.

Venerabila Patriarhie Ecumenică și îndeosebi Patriarhul Ecumenic, kyr Bartholomeu, cu mare bucurie și-a dat binecuvântarea pentru împreuna prăznuire a Sfântului Gherasim Palladas în măνăstirea noastră, prăznuire al cărei protos va fi Preafericirea Voastră.

Predecesorul Vostru, Sfântul Gherasim Palladas, a fost un cucernic fiu al Cretei, așa după cum este și Preafericirea Voastră. A luminat și a strălucit în Grecia Apuseană, în Epir și în Peloponez, în vremuri grele pentru Elenism și pentru Biserică. Apropiat fiind Patriarhului Ecumenic și altor distinși fanarioți, a fost ales Mitropolit de kastoria și apoi de Adrianopolis. Însă acolo unde și-a pus tot sufletul său a fost la Alexandria, ca Papă și Patriarh al Alexandriei, vreme de 22 de ani neîntrerupți. Având dorința isihiei, a lăsat tronul patriarhal de la Alexandria, lăsându-l urmașului său Samuil, alături de care a mai rămas vreme de doi ani pentru a-l ajuta să intre cu bine în noile lui îndatoriri și să rezolve anumite probleme apărute.

Imediat apoi, însă, se îndreaptă direct spre Mănăstirea Vatopedi, unde își petrece ultimii doi ani ai vieții. În isihia mănăstirii, cu siguranță că eforturile lui de dinainte au adus bogată roadă duhovnicească în via Domnului și întru sfințirea sa personală. Nicolae Mavrocordat, în ultima sa epistolă către Sfântul Gherasim, scrisă cu câteva zile înainte de adormirea, mărturisește că Sfântul Gherasim strălucea prin mulțime de virtuți, duhul său fiind „viu și de viață făcător”, convins fiind că va avea să locuiască împreună cu Sfinții, ca unul care este purtător de Dumnezeu (theofor). Din nefericire, în Arhiva Mănăstirii nu s-au păstrat alte mărturii din vremea petrecerii Sfântului Gherasim în mănăstirea noastră, deși, cu siguranță că a fost o cuvioasă petrecere.

Așadar, Sfântul Gherasim Palladas este cel care unește mănăstirea noastră cu patriarhia Alexandriei, deși nu este singurul. Cercetând arhiva mănăstirii, am descoperit faptul că mănăstirea a avut relații speciale cu Patriarhia Alexandriei.

În anul 1580, Patriarhul Alexandriei, Papa Silvestru, din porunca Patriarhului Ecumenic Ieremia, vizitează Sfântul Munte, transformând mănăstirile Vatopedi și Marea Lavră în chinovii.

În anul 1597, Patriarhul Alexandriei, Meletios Pigas, care în anul 2002 a fost așezat în dipticele Bisericii Ortodoxe de către Patriarhia Alexandriei, împreună cu Sfântul Gherasim Palladas, mergând la Constantinopol pentru a prelua atributul de locțiitor al Tronului Ecumenic, rămâne vreme de două luni și în Sfântul Munte, venind deseori la Mănăstirea Vatopedi.

Chiril Loukaris, Patriarh al Alexandriei, a vizitat în anul 1610 Sfântul Munte și Sfânta Mănăstire Vatopedi, cu care păstrează legături de prietenie, iar apoi, ajungând Patriarh Ecumenic, în 1620 îi pecetluiește cu sigiliul patriarhal hrisoave în vederea protejării bunurilor Mănăstirii și ale metoacelor ei.

În anul 1712 la Mănăstirea Vatopedi a venit spre a se liniști și Sfântul Gherasim Palladas, care a și adormit întru Domnul în anul 1714, fiind îngropat lângă katholikon. În mănăstire se mai păstrează și sfântul său cap, izvorâtor de bună mireasmă, dar și alte lucruri personale, precum omoforul și epitrahilul său, cârja sa păstorească, o mică răcliță în formă de cruce pe care e zugrăvită Maica Domnului, precum și beratul (decizia otomană) prin care era consfințită alegerea sa ca patriarh al Alexandriei în anul 1704.

În 1860 a fost ales Patriarh al Alexandriei, Iacov, Mitropolitul de Cyzic, care făcuse parte din obștea vatopedină. În arhiva mănăstirii se păstrează bogata corespondență dintre el și mănăstire, corespondență ce pune în evidență numeroasele ajutoare financiare acordate de mănăstire Tronului Alexandrin, iar în tezaurul mănăstirii se păstrează cârja sa de argint.

Ca Patriarh al Alexandriei, Meletie Metaxakis a avut legături de prietenie cu Mănăstirea Vatopedi, care i-a acordat ajutor la anumite activități pastorale, precum finanțarea Școlii Preoțești din Larnaka, care fusese ctitorită de Patriarhul Meletie pe când era Episcop de Kitios [în Cipru].

În anul 1930, Patriarhul Economic Fotie al II-lea a organizat întrunirea Epitropiei Inter-ortodoxe, ale cărei ședințe au avut loc la Mănăstirea Vatopedi, la ele participând și episcopi ai Tronului Alexandriei: Nicolae de Ermoupolis și Hristofor de Leontopolis, care au fost aleși ulterior patriarhi ai Alexandriei.

Nădăjduim, Preafericite, ca vizita Voastră la mănăstirea noastră să reînnoiască și să întărească legăturile noastre. Ne mândrim cu patriarhia Alexandriei, a doua în rang în Biserica ortodoxă, și cinstim mult activitatea misionară a ei în Africa, mai ales cea făcută în ultima vreme în Africa Subsahariană, la care dă o mână de ajutor și mănăstirea noastră.

Bine ați venit!
Hristos a înviat!