Trei daruri și o apostolie

Iisus Hristos, Domnul nostru, intră, după Înviere, ,,fiind seară” și ușile fiind încuiate, și se arată ucenicilor Săi. Împarte apostolilor trei daruri, dar, în schimb, le dă poruncă să ducă la îndeplinire o misiune. Care sunt aceste trei daruri ale Învierii și care este, așadar, această misiune care le însoțește?

Hristos arătându-se Apostolilor

Primul dar este darul păcii: ,,A venit Iisus și a stat în mijlocul lor și le-a spus: Pace vouă!”. Pacea înseamnă dobândirea unei percepții care ne ajută să urmăm o anumită cale, să dăm vieții un anumit sens. Nu înseamnă lipsa încercărilor și a luptei – acestea continuă până la sfârșitul vieții noastre – ci lipsa acelei tulburări, a amețelii și a nesiguranței care îl fac pe om să paralizeze de frică. În situația aceasta se găseau ucenicii. Când L-au văzut pe Domnul lor răstignit pe Cruce, în adâncul inimii lor au fost foarte dezamăgiți, și au vrut să fugă, să se împrăștie care încotro, așa cu se împrăștie oile atunci când păstorul nu mai este cu ele. Nu știau în nici un fel ce vor face în continuare. Însă, acum, când L-au întâlnit pe Hristos Cel Înviat, pacea Lui s-a sălășluit în ei. Au dobândit, de acum, o anumită orientare și știu încotro se vor îndrepta.

Cel de-al doilea dar este darul bucuriei, căci ,,s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul”. Deznădejdea pe care au simțit-o ucenicii atunci când L-au văzut pe Hristos răstignit, s-a prefăcut acum în bucurie. Cei care, mai înainte erau cu inima înfrântă, cuprinși de frică, ascunși în spatele ușilor închise, se preschimbă cu totul, deodată, după această  mare bucurie.

Cel de-al treilea dar este și cel mai de seamă pentru toți, fiindcă este Însuși |Darul Duhului Sfânt: ,, A suflat asupra lor și le-a spus: luați Duh Sfânt”. Scontând pe deplina descoperire din ziua Cincizecimii, Hristos Înviat îi face pe Apostoli pnevmatofori (purtători de duh). Dintr-un anumit punct de vedere, acest lucru trebuie văzut ca o împlinire a scopului Întrupării. După cum spun părinții, ,,Cuvântul S-a întrupat pentru ca noi să ne învrednicim de pogorârea Duhului Sfânt ”. Așa după cum spune și Vladimir Losky, ,,prezența Duhului Sfânt înlăuntrul nostru – personală și inalienabilă fiecăruia dintre noi – este însăși temelia întregii vieți creștine”.

Acesta este darul întreit al Învierii Lui Hristos: Pacea, Bucuria și Sfântul Duh. Însă, darurile există mereu pentru a fi împărțite cu ceilalți și a deveni folositoare pentru binele celorlalți, de aceea, acest dar întreit poartă cu el și o misiune, care este, totodată, și o invitație: ,,Așa cum M-a trimis pe |Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi”. Pacea, bucuria și harul Duhului Sfânt au ca rezultat trimiterea Apostolilor la propovăduire. Ei trebuie să continue lucrarea Lui Hristos în timp și în spațiu, ducând pretutindeni mesajul său de iertare la cei deznădăjduiți și la cei împovărați. Apostolii au primit putere de la Duhul Sfânt pentru a transmite mărturia lor: ,,Voi sunteți martorii acestora” (Luca 24, 48).

Cu toate acestea, oferind cele trei daruri Apostolilor, și încredințându-le lucrarea de propovăduire, Domnul  face încă ceva: ,,Le-a arătat acestora mâinile și coasta Sa”. Nu încape nici o îndoială că face acest lucru pentru a fi recunoscut pe deplin și pentru nu a exista nici un dubiu în privința Învierii Sale. Vrea să-i încredințeze că Cel care se află în fața lor este El Însuși, Același care a înviat din morți cu același trup cu care a suferit pe Cruce. Însă, există, cu siguranță, și un alt motiv, mai întemeiat. Dacă Domnul arată ucenicilor cele cinci urme ale rănilor Sale, urmele răstignirii pe cruce, încă ,,proaspete” pe trupul Său, face acest lucru ca să-i asigure pe deplin că există doar un singur mod pentru ca ei să-și îndeplinească cu succes misiunea pe care le-a încredințat-o. Iar acest mod este de a-I urma Lui pe drumul Crucii, de a împarți cu El jertfa Sa prin care El s-a adus pe Sine, de a suporta ,,în trup rănile Domnului Iisus”. ,,Voi sunteți martorii acestora” este valabil astăzi atâta timp cât fiecare dintre noi va deveni martor (mărturisitor), adică va pătimi și va mărturisi împreună cu Hristos, atâta timp cât noi avem disponibilitate, atâta timp cât suntem deschiși la durerea celor de lângă noi, tot atât vom reuși și noi să fim adevărați apostoli.

În vitrinele birourilor de pompe funebre există, câteodată,  anunțul ,,Primim comenzi de coroane și cruci”. Însă, în realitate, nu există posibilitatea de a alege între cele două: nu putem să purtăm și cununa biruitoare a învierii, dacă nu ridicăm, mai înainte, împreună cu Hristos, Crucea. În Evul Mediu, ,,monumentele pascale”, adică acele construcții care erau pregătite pentru a împodobi de fiecare Paște bisericile anglicane, aveau deasupra următoarea inscripție: ,,Cel care pătimește, va învinge”. Aceasta s-a întâmplat cu Mântuitorul nostru, și același lucru trebuie să se întâmple și cu noi. Să purtăm, așadar, și noi, pe trupurile noastre urmele rănilor Lui Hristos Cel Răstignit, și, în continuare, cu puterea Duhului Sfânt, să împărțim împreună cu ceilalți, Pacea și Bucuria Lui Hristos Înviat!

Sursa: Kallistos Ware, Paștile cele cu bucurie, Editura Akrítas, pp. 27-30.