Sfinții African, Puplie și Terentie

Sfinții Mucenici African, Puplie și Terentie au fost prinși, deoarece erau creștini, și duși în fața stăpânitorului din țara lor. Când acesta le-a poruncit să jertfească la idoli, aceștia într-un glas au mărturisit credința în Hristos și disprețul față de idoli, drept pentru care au fost puși la multe chinuri și bătăi. Au fost legați cu lanțuri și aruncați într-un cuptor timp de trei zile, dar au ieșit teferi și nevătămați. După această minune, mulți din cei de față au crezut în Hristos, au mărturisit și li s-a tăiat capul.

Stăpânitorul, „orb cu sufletul” fiind, a poruncit ca Sfinții să fie aruncați pe cărbuni aprinși și să fie bătuți. Le-au desprins unghiile cu cleștele, dar aceștia, din nou, cu Harul lui Dumnezeu au făcut minuni. Idolii au căzut și s-au sfărâmat pe pământ, stricându-se precum ceara de fața focului. Stăpânitorul, temându-se ca nu cumva și alți închinători la idoli să devină creștini, a poruncit ca sfinților să li se taie capetele. Astfel au sfârșit Sfinții African, Puplie și Terentie, prin mucenicie primind cununile cerești.

Sinaxa Sfinților s-a săvârșit la mănăstirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel de lângă locul Panteichion, iar după cum ne relatează Theodor Anagnostul, mutarea sfintelor moaște ale Sfinților Mucenici s-a întâmplat în perioada Împăratuluilui Teodosie I cel Mare (379-395), fiind așezate în biserica Sfintei Efthimia din Petra.