Frescele și mozaicurile bizantine ale Tesalonicului

Mozaic din Rotonda lui Galeriu, sec. IV

Monumentele bizantine, element care domină partea mai nouă a oraşului, determină caracterul şi atmosfera sa. Contribuţia artistică a Bizanţului poate fi desprinsă din bogăţia şi calitatea operelor de pictură care se păstrează în aceste monumente bizantine, într-o continuitate aproape neîntreruptă, din secolul al patrulea al erei noastre până în cel de-al cincisprezecelea (1430), adică până la sfârşitul perioadei bizantine. Tesalonicul, important centru economic şi spiritual al spaţiului european, avea, încă din perioada pre-bizantină, o tradiţie artistică semnificativă, de aceea a şi dat vieţii spirituale bizantine opere de o mare însemnătate artistică, egale ca valoare cu cele din capitală. În acest fel s-a impus, din punct de vedere artistic, şi a influenţat nu numai Balcanii ci un spaţiu mult mai larg. Prin intermediul acestor opere, mozaicuri şi picturi murale, putem urmări evoluţia gândirii creştine şi a expresiei ei artistice, care s-a detaşat de arta grecească veche, în formă şi în conţinut.

Frescă din Rotonda lui Galeriu, sec. XII

Primele creaţii artistice

Cunoaşterea ideologiei care a stat la baza picturii creştine este obligatorie pentru abordarea operelor artistice ale Tesalonicului şi, în general, ale artei bizantine. În credinţa creştină trupul şi sufletul se află într-o luptă continuă; duhul încearcă să se elibereze de trupul pieritor şi să se apropie de Dumnezeu. Din perspectiva acestei concepţii pentru creştini a fost importantă reprezentarea iconică a conţinutului adânc duhovnicesc al prototipului simbolizat în icoană, redarea ideii. Din această pricină nu a fost importantă redarea fidelă a trupului sau a mediului înconjurător, ci reprezentarea vizuală a comportamentului şi a trăsăturilor morale ale figurii, cu alte cuvinte, ale ipostasului duhovnicesc. Această optică a fost continuată în arta bizantină, cu schimbări mai mari sau mai mici de-a lungul vremii.

Biserica Acheiropoiitou – mozaic cu motive geometrice (sec. V), rămăşiţe de frescă (sec. XII)

Primele opere plastice care exprimă această viziune, prin intermediul simbolurilor, alegoriilor şi temelor împrumutate din Vechiul şi noul Testament, se realizează pe morminte, credincioşii cinstindu-şi, prin această modalitate, morţii, exprimându-şi credinţa, chiar şi în epoca persecuţiilor, şi dau naştere unei arte creştine, preluând elemente din tradiţia mai veche. În Tesalonic au fost descoperite morminte cu pictură murală în două dintre cimitirele oraşului, câteva eşantioane fiind expuse în cadrul Expoziţiei Muzeului de la Levkós Pýrgos (Turnul Alb) din Tesalonic.

Biserica Acheiropoiitou – mozaic de pardoseală, sec. V

După impunerea creştinismului, în secolul al cincilea, într-o perioadă de înflorire economică şi spirituală a oraşului, se produc opere la scară largă, în principal mozaicuri, care accentuează triumful creştinismului şi constituie în acelaşi timp o modalitate de  a preda creştinilor conţinutul de credinţă al creştinismului (pentru Părinţii Bisericii, pictura este cartea neştiutorilor de carte). În aceste opere coexistă adesea teme şi reprezentări simbolice. Opere strălucitoare atât în ceea ce priveşte materialele folosite, cât şi executarea pun în evidenţă marile posibilităţi ale artiştilor dar şi complexitatea gândirii teologice. Arta simbolică se concentrează în teme legate de Rai (ex. mozaicurile arcelor Rotondei şi Katholikonului de la Achiropoiítou), care au, în plus, şi un conţinut soteriologic. În paralel se realizează compoziţii mozaicale grandioase în cupola mare a Rotondei (reprezentarea Înălțării mântuitorului, cu o centură în care sunt reprezentaţi mucenicii care au mărturisit prin martiriul lor credinţa creştină) şi în apsida Mănăstirii Latómou, cu o temă cu conţinut asemănător. La Sfântul Dimitrie, reprezentările, aproape toate de tip icoană, sunt legate de sfântul protector al Tesalonicului. Aceste opere de secol cinci sunt foarte apropiate de arta grecească antică.

Înger încununându-l pe Sfântul Dimitrie, Biserica Sfântului Dimitrie din Tesalonic, sec. V

Cu trecerea vremii (secolele VII-VIII), dispoziţia „eliminatorie” devine mai pregnantă şi austeritatea figurilor sfinte, rezultat al unor altor condiţii istorice, vine să înlocuiască figurile „mai prietenoase” ale secolului al cincilea. Exemple reprezentative pentru tendinţa acestei epoci sunt mozaicurile celei de-a doua faze a bisericii Sfântului Dimitrie şi mozaicurile „iconomahe” ale Sfintei Sofia (teme ornamentale şi părţi din cruce în altar). Tesalonicul va înfăţişa opere de o deosebită însemnătate în următoarele două secole, celebre pentru renaşterea modelelor antice (Renaşterea Macedoneană şi Comnenă). În epoca aşa-numitei Renaşteri Comene (epoca creştinării slavilor, către sfârşitul secolului al nouălea) decorarea cu mozaicuri a turlei Sfintei Sofia din Tesalonic precum şi pictura murală a apsidei Rotondei cu tema Înălţării Domnului surprind prin forţa compoziţiei şi prin intensitatea expresiei figurilor.

Sfânta Sofia – turla cu mozaic, sec. IX

În timpul aşa-numitei Renaşteri Comnene, cele câteva picturi murale ale Katholikonului Mănăstirii Latómou (după jumătatea secolului al 12-lea) pun în evidenţă măsura la care ajunsese pictura sacră din Tesalonic, precum şi pătrunderea elementelor tradiţiei artistice greceşti antice în arta bizantină. Aceste opere de artă se diferenţiază de cele din secolul trecut (secolul al 11-lea) care păstrează anumite elemente ale Renaşterii Macedonene, dar se întoarce către forme mai austere (picturile murale de la Panaghia Halkéōn şi Sfânta Sofia), dar şi de cele ale primelor decenii ale celui de-al 13-lea secol (ex. reprezentarea câtorva dintre din cei patruzeci de Mucenici, de la Achiropoiítou), în care se caută noi forme, cu tendinţa de a da se sublinia volumul corpurilor şi a se introduce conceptul celei de-a treia dimensiuni.

Detaliu, frescă din Biserica Sfântului Nicolae orfanos, sec. XV

„Epoca de aur”

Aceste tendinţe se regăsesc deja conturate în secolul al 14-lea, în primele doua decenii, în aşa-numită „epocă de aur” a Tesalonicului. În această perioadă au fost realizate multe opere artistice în oraş (picturile murale de la Sfântul Pantelimon, Sfântului Eftimie de la Sfântul Dimitrie, mozaicuri şi picturi murale de la Sfinţii Apostoli, picturile murale de la sfânta Ecaterina şi Sfântul Nicolae Orfanós). Artiştii acestei epoci au lucrat în Tesalonic şi în afara lui, semnăturile lor fiind întâlnite chiar şi în Serbia.

Mănăstirea Latomou, azi a Cuviosului David, mozaic din absidă, sec. V

Operele artistice ale acestei epoci (Renaşterea Paleologă) sunt deja expresia unei evoluţii în ceea ce priveşte concepţia dar şi mijloacele de expresie.

Înălţarea Domnului, Sfânta Sofia, Tesalonic, sec. IX

Elemente ale vieţii cotidiene întră în artă, divinul se apropie de uman, renaşterea vechii culturi clasice fiind evidentă. Multe dintre figuri amintesc statuile antice. Figurile dobândesc volum şi vădesc introducerea conceptului celei de-a treia dimensiuni, clădirile şi mediul sunt privite dintr-o perspectivă organică, integratoare, sigur, din interiorul opticii artistice bizantine. Aceleaşi tendinţe, uşor schimbate se vor face simţite şi în a doua jumătate a secolului al 14-lea, în urma mişcării isihaste şi a revoltei zelotiste (reprezentarea Schimbării la Faţă a Mântuitorului, de la Mănăstirea Profetului Ilie şi Mănăstirea Vlatádon).

Biserica Sfântul Nicolae Orfanos, sec. XV

Această evoluţie inovatoare este întreruptă din pricina condiţiilor tragice pe care le întâmpină oraşul deja la sfârşitul secolului al 14-lea, sfârşind prin cucerirea sa de către turci, în 1430. Monumentele şi pictura lor vor rămâne, însă, martorii artei unei epoci deosebit de importatnte pentru Oraşul Tesalonic şi pentru cultura europeană, în general.

Împărtășirea Apostolilor, Biserica Sf. Nicolae Orfanos, sec. XV

Sursa: Kathimeriní, Eptá iméres (Şapte zile). Număr dedicat Tesalonicului bizantin, 25 decembrie 1992, p. 16-17.

Scenă din viața Sfântului Ghersaim de la Iordan, Biserica Sf. Nicolae Orfanos, sec. XV