Noul Mucenic Gheorghe Chiopolitul

Sfântul s-a născut în capitala insulei Chios. Pe când avea nouă luni a rămas orfan de mamă, iar tatăl său s-a recăsătorit. Astfel, copilul a știut-o de mamă pe mama vitregă.

La vârsta de mai puțin de zece ani, tatăl său l-a dus la un sculptor să învețe meserie. În timp ce echipa se afla în satul Psara și lucra la Biserica Sfântul Nicolae, din cauza comportamentului brutal al meșterului și al naivității copilărești, micul Gheorghe s-a urcat cu niște cunoscuți într-o barcă și s-a dus în orașul Kavala. Acolo, într-o zi, îndemnat de alți copii, s-a dus să fure pepeni. Dintre toți copii, paznicul l-a prins doar pe micul Gheorghe și l-a dus la judecător. Copil fiind, de frică s-a lepădat de sfânta credință, iar unul dintre turci l-a luat acasă la el și după un timp l-a dat în grijă la altcineva. Rudele copilului nu știau nimic din toate acestea.

În cele din urmă, Gheorghe a început să lucreze ca marinar pe o corabie, iar odată a ajuns în portul din Chios și descărca marfa. O rudă l-a recunoscut pe Gheorghe și l-a salutat, dar a rămas surprins când a auzit că ceilalți îl strigă Ahmet, așa că i-a spus surprins: „Ce este acest lucru pe care îl aud?” Gheorghe nu a răspuns, dar s-a întors în tăcere pe corabie, chinuit amarnic de căderea lui. Într-o altă călătorie, a încercat să se întâlnească cu tatăl său, dar nu a reușit. Abia la a treia sa escală în insula Chios s-a întâlnit cu tatăl său, care l-a primit cu lacrimi.

Știind însă că Gheorghe nu ar fi putut să rămână ascuns în Chios, la sfatul părintelui său duhovnicesc, l-au dus cu barca lui în Kidonia și la încredințat unui cunoscut de-al său, creștin de nădejde. Gheorghe avea pe atunci numai zece ani. Creștinul acela l-a trimis să stea împreună cu alți lucrători pe moșia lui și să lucreze, mai mult pentru a-l ține departe de ochii turcilor, ca nu cumva să se întâmple să-l recunoască. Acolo a rămas și a lucrat până la vârsta de douăzeci de ani, trăind cumpătat și cu evlavie. A făcut greșeala însă să-și dezvăluie secretul unei monahii care-i purta de grijă.

Sfântul Gheorghe Chiopolitu – gravură de Fotis Kontoglou

Crescând, a început să viziteze Aivalí, unde a cunoscut mulți localnici și și-a făcut prieteni. S-a întâmplat să cunoască și o fată, voind să o ia în căsătorie. Rudele ei, întrebând despre starea lui Gheorghe, au aflat secretul lui, dar au trecut peste el. În timp ce pregăteau nunta, unul din frații miresei s-a supărat pe Gheorghe din pricina unor bani dați cu împrumut și, pentru a se răzbuna, ticălosul a mers și l-a pârât pașei din Aivalí. Câțiva prieteni de-ai lui Gheorghe au aflat despre trădare și l-au sfătuit pe acesta să fugă, dar el nici nu a plecat, nici nu s-a ascuns, așa cum făcuse în toți anii în care a suferit în inima sa pentru lepădarea de credință.

Judecătorul a poruncit să-l aducă legat înaintea lui: „Cum ai îndrăznit să lași credința noastră și să o urmezi din nou pe cea pe care ai lepădat-o?” Sfântul i-a răspuns: „Nici credința mea nu am lepădat-o, nici pe a voastră nu am primit-o cu voia. Pe când eram încă prunc, am fost silit să o primesc. Cu voia mea, niciodată nu m-aș fi lepădat de credința mea, și întotdeauna am fost creștin și creștinește am trăit. Religia voastră mereu am urât-o și o urăsc și n-o primesc”.

Când a auzit toate acestea, judecătorul a schimbat tactica și i-a spus cu blândețe: „Zi-ne, omule, numele pe care l-ai primit la circumcizie!”

„Numele meu este Gheorghe, a răspuns Sfântul și cu acest nume am de gând să mor”. „Spune-ne numele tău, a insistat judecătorul, și-ți vom oferi mari onoruri și vei fi îndrăgit de noi toți. Dar dacă nu asculți să știi că vei muri cu moarte grea și chinuitoare”.

„Numele meu l-am spus, l-ați auzit. Mă cheamă Gheorghe și Gheorghe doresc și nădăjduiesc să mor”, a răspuns Sfântul.

„Nu vei muri de moarte bună!”, a răspuns judecătorul și a ordonat să-l închidă în temniță, unde a stat șaptesprezece zile, răbdând toate cu multă bucurie pentru dragostea lui Hristos. Toți oamenii din oraș, aflând de întâmplare, se rugau la Dumnezeu să-l întărească pe mucenic, așa încât să-și ducă încercarea până la capăt. Ba s-au străduit chiar să găsească o modalitate de a-l întări sufletește în închisoare, ca să facă față atât gândurilor demonice cât și presiunii psihologice la care-l supuneau necredincioșii.

În cele din urmă a fost anunțat că a fost condamnat la moarte. Creștinii au rânduit astfel lucrurile încât un duhovnic să ajungă în închisoare ca să-l spovedească și să-l împărtășească. Execuția urma să aibă loc în piața din Aivalí în seara de 25 noiembrie. Toți creștinii stăteau de veghe, unii în biserică, unde făceau priveghere pentru întărirea mucenicului, alții s-au adunat în piață.

Când a ajuns și judecătorul împreună cu alți oficiali turci, l-au adus și pe Gheorghe, care rostea neîncetat rugăciuni: „Doamne, Iisuse Hristoase, mântuiește-mă pe mine, păcătosul!” și „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu. miluiește-mă!”

Capul Sfântului Gheorghe Chiopolitul păstrat la Muzeul Benaki din Atena

L-au silit să îngenuncheze înaintea călăului, care era gata de execuție. Pentru ultima oară i-au cerut să se lepede de Hristos. Sfântul a refuzat cu voce tare: „Nu, nu, Creștin vreau să mor”. Imediat, călăul l-a împușcat în spate și, deși sângele țâșnea literalmente ca dintr-un izvor, Sfântul a rămas în genunchi, nemișcat. L-a lovit apoi cu un cuțit în ceafă, care s-a prins în os, astfel încât a tras de el cu toată puterea ca să-l desprindă. Și pentru că Sfântul rămăsese tot în genunchi, călăul l-a lovit cu piciorul și l-a aruncat jos, a încălecat pe spatele lui, l-a apucat de maxilar și l-a junghiat ca pe un miel, retezându-i capul cu totul.

Sfântul Gheorghe avea atunci douăzeci și doi de ani. Între timp, privegherea din biserică abia ajunsese la litia vecerniei. Ajungând un creștin acolo, le-a strigat: „S-a terminat!”, iar preoții au pomenit numele lui Gheorghe împreună cu celelalte nume ale celorlalți mucenici care se pomenesc la Litie. Cu lacrimi au primit creștinii vestea sfârșitului mucenicesc al Sfântului Gheorghe.

Turcii au aruncat sfintele moaște pe insulița care se afla în golful din Aivalí, însă creștinii au avut grijă să le ia și să le îngroape cu multă cinste în dreapta Sfintei Mese a Altarului.

Biserica Sf Gheorghe Chiopolitul din satul Pytios, insula Chios

Dumnezeu să ne miluiască pentru rugăciunile Noului Mucenic Gheorghe Chiopolitul!