Asociaţia Internaţională “Prietenii Muntelui Athos”

Astăzi avem plăcerea de a vă prezenta un interviu cu Dr. Graham Speake, FSA, Secretar Onorific și Fondator al Asociației Friends of Mount Athos. Numele său ortodox este Grigorie. A fost botezat la Mănăstirea Vatopedi în 1999 de către Starețul Efrem, nașul său de botez fiind Mitropolitul Kallistos (Ware). Dr. Speake este autorul cărții Mount Athos: Renewal în Paradise (Editura Universității Yale, 2002) pentru care a primit Premiul Criticos. A fost și editor, între timp însă s-a retras din această activitate.

Vă rugăm să ne vorbiți puțin despre „Prietenii Muntelui Athos”. Când s-au pus bazele acestei asociații? Cine o administrează?

Asociația a fost fondată în mod oficial în 1990, dar de fapt aceasta luase ființă cu ceva vreme în urmă, datorându-și originea corespondenței întreținute cu ziarul The Times. În martie 1989, Derek Hill, un artist din Irlanda, a publicat o scrisoare în care făcea referire la problemele pe care le întâmpinau în Muntele Athos cei ce doreau să intre în monahism, începătorii și unii pelerini veniți din țările comuniste. Acesta a vorbit, de asemenea, despre situația deosebit de grea în care se afla Mănăstirea rusească Sf. Pantelimon, cât și despre faptul că obștea acesteia era într-atât de restrânsă ca număr încât nici nu mai primeau vizitatori.

Nu la multă vreme după acest episod, m-am întors din prima mea vizită în Athos – experiența mea legată de mănăstirea rusească a fost întrucâtva diferită de a lui, mai ales prin aceea că mănăstirea nu era închisă, ci dimpotrivă plină de pelerini. Am scris o scrisoare despre acest lucru, care a fost imediat publicată, iar după câteva săptămâni am primit un telefon de la Derek. Îl picta pe Nicholas Ridley, un politician care a trăit aproape de locul unde locuiesc eu în Gloucestershire, așa că m-a întrebat dacă vreau să ne întâlnim și să vorbim despre experiența Athos. Am și acum notițele făcute în urma acelei conversații, în timpul căreia am impresia că am lansat ideea că ar trebui să existe o Asociație a Prietenilor Muntelui Athos. „Nemaipomenită idee!”, a exclamat atunci Derek; „trebuie, negreșit, pusă în aplicare. Dar nu putem face aceasta fără ajutorul Înalt Prea Sfințitului Kallistos.”

În lunile ce au urmat, pe măsură ce noi trei am început să ne organizăm, au avut loc și câteva întâlniri neprotocolare în Londra și Oxford, iar în cursul unei întrevederi din noiembrie 1990, am căzut de acord asupra unui proiect de statut, a unui comunicat de presă și a unei cereri scrise pentru obținerea calității de membru, și ne-am constituit oficial ca Asociație. Am alcătuit și un Comitet Executiv în cadrul căruia Sir Steven Runciman a fost de acord să fie șef executiv, Mitropolitul Kallistos președinte al adunărilor, iar subsemnatul secretar. Derek a protestat întruna: „eu nu sunt decât un artist – nu știu să fac nimic!” Dar s-a pus în slujba Comitetului, aportul său fiind considerabil; de asemenea, cercul său de prieteni a însemnat un mare beneficiu pentru Asociație în perioada sa de început.

Cu ajutorul său, am ajuns să ne bucurăm de protecția și sprijinul unor patroni eminenți, în mare parte a lor universitari și oameni de cultură, precum Costas Carras, Henry Chadwick, Philip Sherrard, James Lees-Milne, Patrick Leigh Fermor, Sir Dimitri Obolensky, Sir John Lawrence și Prof. Donald Nicol. Din componența inițială a acestui distins prezidiu, doar Costa Carras mai este în viață la ora actuală. Între timp, acestuia i s-au alăturat Arhiepiscopul Grigorie de Thyateira și al întregii Mari Britanii, Arhiepiscopul Elisei de Suroj, Mitropolitul Iona (Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din America), Episcopul Londrei, Prof. René Gothóni, Dr. Vladeta Jankovic, Prof. Elizabeth Jeffreys, Sir Michael Llwellyn-Smith și Prof. Andrew Louth.

Sigur că toți acești patroni nu fac, de asemenea, nimic în realitate. Toată lucrarea este pusă pe seama Comitetului Executiv; numărul membrilor Asociației a crescut, și o dată cu lărgirea domeniului nostru de activitate, a crescut și componența Comitetului. Din păcate, atât Derek Hill cât și Sir Steven Runciman au murit în 2000 și de atunci Episcopul (actualmente Mitropolit) Kallistos a ocupat poziția atât de șef executiv cât și de președinte al Comitetului. La ora actuală Comitetul numără în total nouă membri, dintre care șase sunt ortodocși. Lucrăm împreună în spirit de echipă, deși fiecăruia dintre noi îi revine un anumit tip de atribuții care ar putea consta în proiectarea de noi trasee pe poteci de munte, în evenimente, finanțări sau pelerinaje.

Întrunirile noastre au loc de patru ori pe an, de obicei de trei ori în Oxford și o dată în Londra. Ne ajută mult faptul că putem expedia via e-mail documentele necesare cu ceva timp înaintea acestor întruniri, astfel reușind să parcurgem o agendă destul de plină într-un interval de timp cu puțin mai lung de două ore. Vara avem o Întâlnire Generală Anuală care, începând cu 1996, se desfășoară la Colegiul Sf. Anna, la Oxford. Pentru a atrage cât mai mulți membri să ia parte la această întâlnire, am gândit-o ca pe un eveniment pentru întreaga zi care să cuprindă și două sau trei discuții pe teme legate de Athos.

Câți membri are Asociația? Care sunt țările de origine ale acestora?

Primul „Raport Anual” al Asociației a fost publicat în 1991, prilej cu care Președintele a contribuit cu o prefață – „aceasta nu este o asociație ce își propune să aibă rezultate senzaționale”, a scris el. „Nici nu ne-am așteptat să recrutăm un număr mare de membri”, deși Sir Steven a continuat spunând: „Nădăjduiesc să ni se alăture toți cei care nutresc respect, au simpatie și admirație pentru frumusețea deosebită a celei mai alese dintre peninsule, cât și pentru viețuirea sa cea sfântă.” Dar tocmai spre surprinderea noastră, a început să ni se alăture destulă lume, astfel că până în 1993 aveam aproape 200 membri, printre care și Excelența Sa Ducele de Edinburgh; iar cu un an mai târziu am avut plăcerea ca Excelența Sa Prințul de Wales să accepte calitatea de membru onorific, fără îndoială prin mijlocirea lui Derek Hill, aceștia devenind prieteni pe când pictau împreună. Iar în 2012 am avut deosebita onoare ca Excelența Sa să primească a fi Patronul nostru Regal.

La început, majoritatea membrilor noștri proveneau din Regatul Unit, aceasta și pentru că aici a început totul, dar am avut dintotdeauna și un oarecare număr de membri originari din Grecia și America de Nord. În ’97 primeam deja atât de multe cereri de aderare dinspre America și Canada încât am hotărât să numim un Secretar american cu atribuții specifice. Acum avem aproximativ 930 membri din toată lumea, dintre care 500 sunt din Regatul Unit, 250 din America de Nord, iar restul din toată Europa și alte părți ale lumii. Dintre aceste alte țări, cel mai mare număr (27) îi revine Greciei, 19 membri sunt din Franța și câte 11 membri din Australia, Belgia, Italia și Elveția. Suntem deschiși tuturor, bărbați și femei, fie că au o credință, oricare ar fi aceasta, fie că nu au nici una. Cred că mai puțin de jumătate din numărul total de membri sunt ortodocși!

Care sunt principalele activități ale Asociației?

Avem un program regulat de întâlniri. Totdeauna marcăm începutul unui Nou An în stil tradițional grecesc printr-o petrecere Vasilopita. Aceasta are loc în Londra, până acum fiind găzduiți de Asociația Anticarilor din Piccadilly. Anul acesta Arhiepiscopul Grigorie a binecuvântat și a tăiat Vasilopita, iar apoi am ascultat cântări ale Corului Mosaic.

Am vorbit deja de Întâlnirea Generală Anuală care întotdeauna are loc la Oxford. Aceasta se prezintă sub forma unei conferințe ce se desfășoară pe durata unei zile întregi, în cursul căreia doi sau trei invitați se adresează audienței. Anul acesta, conferențiarii au fost Pr. Douglas Dales, fost slujitor la capela Școlii Marlborough, care a vorbit despre pelerinajul credincioșilor anglicani în Sfântul Munte; Phaidon Hadjiantoniou, arhitect-conservator care a colaborat mult cu KEDAK, dumnealui vorbind despre arhitectura chiliilor pustnicilor din regiunile îndepărtate ale Muntelui Athos; și Frances Jennings, soția trezorierului nostru, care ne-a făcut o descriere ilustrativă a pelerinajului său de anul trecut pe la mănăstirile din Serbia, Kosovo și Muntenegru. Voi spune câte ceva și despre pelerinaje în doar câteva clipe.

O dată la doi ani, în februarie sau martie, Asociația noastră organizează o conferință ce se desfășoară pe durata unui weekend, de obicei la Madingley Hall, o casă mare la țară aflată aproape de Cambridge. Conferința de anul acesta a avut ca temă „Călăuzirea duhovnicească în Muntele Athos” și a constat în șapte cuvântări ținute de călugări ce viețuiesc în Regatul Unit, Grecia și Rusia. Au participat în jur de șaptezeci de delegați din toată lumea. Sperăm să publicăm toate acestea sub forma unei cărți în cursul acestui an. Următoarea conferință e programată pentru anul 2015 și va fi ținută în onoarea președintelui nostru, Mitropolitul Kallistos, pentru a-i celebra astfel și cea de-a optzecea aniversare.

În fiecare primăvară Asociația noastră trimite o echipă de aproximativ douăzeci de voluntari în Sfântul Munte pentru a curăța potecile și cărările catârilor (n.tr. mularilor) spre a ușura drumul pelerinilor. Acest program se derulează de vreo douăsprezece ani și a pornit din inițiativa Prințului de Wales. Excelența Sa a observat că multe din poteci ajunseseră într-o stare proastă tocmai pentru că nu mai erau practicate și că adesea erau distruse în urma construcției de noi drumuri. A fost ideea sa de a interveni și de aceea, oricând îi stă în putință, participă personal timp de o zi alături de ceilalți voluntari. La ora actuală pe website-ul nostru pot fi găsite descrieri de mare exactitate ale potecilor, au fost de asemenea plasate în puncte strategice ale Muntelui noi indicatoare, și este plăcut să remarcăm că și mai mulți pelerini iau acum cu mult mai mult calea acestor poteci vechi în comparație cu măsura în care o făceau cu zece sau cincisprezece ani în urmă.

În fiecare an, de asemenea, la sfârșitul verii sau în toamnă, Asociația noastră organizează un pelerinaj de șapte sau zece zile într-o zonă geografică în care există mănăstiri ortodoxe sau biserici care merită a fi vizitate. De obicei, conducătorul pelerinajului este Mitrop. Kallistos, iar pelerinii sunt în general în număr de treizeci sau patruzeci. Între destinațiile alese s-au regăsit Grecia, Rusia, Finlanda, România, Egipt, Turcia, Georgia, și cel mai recent, după cum am menționat deja, Serbia. Facem, de asemenea, un pelerinaj de o zi la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Tolleshunt Knights (Essex), întemeiată de Pr. Sofronie, care reprezintă centrul spiritualității ortodoxe din Marea Britanie.

Din când în când, Asociația face cunoscut apelul de întrajutorare venit din partea unei obști athonite care din anumite pricini este strâmtorată. De pildă, atunci când Mănăstirea Hilandar a trecut prin acel teribil incendiu din 2004 și a pierdut o jumătate din clădiri, am lansat un apel în ideea strângerii de fonduri destinate reconstrucției – până acum am reușit să trimitem 100.000 euro. Nu suntem o societate ce are ca titlu principal această activitate de strângere de fonduri, dar ne dăm silința să reacționăm în mod pozitiv de fiecare dată când primim o astfel de cerere din partea celor din Sfântul Munte.

Cum privesc occidentalii lucrarea Asociației dumneavoastră?

Lucrarea Asociației se reflectă poate în cel mai clar mod prin intermediul publicațiilor sale. În fiecare an publicăm un Raport Anual care arată exact ca o revistă sau ca un ziar ce cuprinde articole și recenzii de cărți pe teme legate de Sfântul Munte. Totdeauna prezint în scris și o relatare a tuturor activităților Asociației întreprinse în anul respectiv. Aici apare, de asemenea, un „Reportaj din Sfântul Munte” alcătuit de unul din membrii Asociației care locuiesc în Salonic, acesta fiind tot timpul la curent cu noutățile din Athos. Uneori tipărim și unele din discuțiile ce s-au purtat la întâlnirile noastre de peste an. Toată istoria aceasta ajunge până la 100 pagini.

Edităm, de asemenea, „Ghidul Pelerinului în Sfântul Munte Athos” care a ajuns la a patra sa reeditare și este conceput în ideea furnizării de informații aduse la zi privind Sfântul Munte, tuturor celor ce intenționează să meargă acolo în pelerinaj. În momentul înscrierii, acest ghid este oferit gratis noilor membri, primim însă tot timpul și cereri pentru copii ale ghidului din toate colțurile lumii.

Website-ul Asociației (www.athosfriends.org) pune la dispoziție informații cu privire la toate activitățile noastre, inclusiv detalii legate de modul de înscriere – e foarte probabil ca majoritatea noilor noștri membri să ne cunoască în felul acesta. Avem, de altfel, și o pagină pe Facebook.

Cea mai mare parte a cărților publicate de noi reprezintă de fapt discuțiile de la conferințe, deși uneori ni s-a propus să ajutăm și cu traduceri ale unor lucrări de spiritualitate athonită care din câte se vede se bucură de un număr din ce în ce mai mare de cititori.

Ne-am dori să fim văzuți ca o punte între Muntele Athos și lume, pe care se circulă în ambele direcții. Rațiunea noastră de a fi este aceea de a ajuta pelerinii și pe toți cei ce aspiră la acest statut, dându-le informații despre Sfântul Munte și vorbindu-le despre istoria sa; suntem însă datori să-i sprijinim și pe monahi ori de câte ori au nevoie de ajutorul nostru. Politica noastră este de a nu interveni decât atunci când ni se cere acest lucru; însă din momentul în care ni se cere ajutorul, facem tot ce ne stă în putință.

Cum văd occidentalii contemporani Sf. Munte Athos?

E o întrebare dificilă, căci pentru cea mai mare parte a oamenilor din Vest, Muntele Athos e cel mai probabil la periferia interesului lor. Pentru ortodocși, desigur, lucrurile se prezintă altfel, locul acesta având dimpotrivă o deosebită importanță. Cred că în ultima vreme imaginea sa a avut întrucâtva de suferit, ca urmare a așa-zisului „Scandal Vatopedi” și va dura ceva timp până lucrurile se vor așeza, mai ales în cazul în care vor mai fi alte procese. Și totuși acest incident nu a avut un ecou prea mare aici în Occident, astfel că majoritatea occidentalilor sunt de părere că la momentul de față Grecia ar trebui să se preocupe de lucruri mult mai importante.

Cealaltă problemă care se face din când în când simțită și la noi aici în Vest este avaton, datorită acelei minorități ce face valuri în Parlamentul European, cerând ca Muntele Athos să permită intrarea femeilor. Până acum călugării au pledat cu succes în favoarea prerogativelor străvechi și a dreptului lor moștenit la izolare, dar e limpede că astfel de pretenții se vor mai face auzite și de aceea e foarte posibil ca viitorul să ne rezerve multe alte bătălii ce trebuiesc câștigate; noi trebuie să fim tot timpul pregătiți să sărim în ajutor.

Între timp, facem tot ce ține de noi pentru a promova imaginea Sfântului Munte Athos ca inimă a Ortodoxiei și ca tezaur inestimabil ce trebuie apărat cu orice preț. Aceasta este adevărata noastră misiune și cred că majoritatea membrilor Asociației sunt de acord cu mine.

Cum colaborați cu Părinții din Sfântul Munte?

Trimitem Raportul nostru Anual fiecărei mănăstiri și mai multor schituri din Munte, așa că nădăjduiesc ca astfel toți să știe, cel puțin, că existăm. Pe de altă parte, trasarea de noi poteci pentru pelerini ne apropie cel mai mult față de cei din mănăstiri. Până acum, potecile s-au indreptat către Vatopedi, Hilandar, Zografu, Constantimonitu, Cutlumuș, Pantrocrator, Simonopetra și Dionisiu, și către alte locuri, probabil, pe care nu le-am amintit.

Am invitat la conferințele și întâlnirile noastre stareți și monahi din mai multe mănăstiri din Marea Britanie pentru a ne vorbi și a lua parte la recepții date de Excelența Sa Prințul de Wales, fie în Londra, fie în Highgrove, reședința sa în Gloucestershire. Sperăm ca în viitor să avem și mai mulți invitați de acest fel, căci considerăm că aceasta este cea mai nimerită cale de a arăta ce se petrece astăzi în Sfântul Munte.

Am susținut pe unul sau doi părinți care au dorit să studieze pentru un timp în Marea Britanie. Unul dintre aceștia, de exemplu, își scrie acum teza de doctorat în Teologie la Universitatea din Oxford, iar noi ne-am oferit să contribuim la plata cheltuielilor sale de consum.

Ni s-a cerut de mai multe ori în trecut să îi susținem pe monahii athoniți atunci când suveranitatea le-a fost amenințată. În 1994, de exemplu, Constantinopolul a intervenit mai mult decât ar fi fost drept în chestiunile interne din Sfântul Munte și a mers până într-acolo încât a înlăturat un stareț de la conducerea unei anumite mănăstiri și pe alți reprezentanți a câtorva mănăstiri din cadrul Chinotitei. La cererea părinților, am publicat articole în presa britanică protestând împotriva acestui act de despotism și înclinăm să credem că acțiunile noastre au avut un oarecare efect.

Cu ceva mai puțin timp în urmă, ne-am pronunțat împotriva întemnițării dinaintea procesului intentat Starețului Efrem al Vatopedului, în chiar perioada premergătoare Praznicului Nașterii Domnului din 2011. Nu vroiam să fim părtinitori, dar am fost de părere că tratamentul aplicat Starețului era nedrept și am spus deschis acest lucru. Am fost tare bucuroși atunci când în cele din urmă, Starețul a fost eliberat, însă și nemulțumiți din pricina interdicției de a călători în afara Greciei. I-am făcut o invitație oficială în Anglia, în primul rând pentru că ne-am dori ca el să poată vorbi membrilor Asociației, dar și în speranța ca această invitație să ușureze procesul de ridicare a interdicției.

Aș putea continua, dar sper că am vorbit destul pentru a arăta că într-adevăr se circulă în ambele direcții pe puntea înălțată de noi și că lucrarea Prietenilor este prețioasă atât pentru membrii noștri, cât și pentru părinți.

Sursa: http://www.athosfriends.org/