Caracteristicile monahismului ortodox – 2. Monahismul ortodox este o instituţie bisericească

Biserica hrăneşte în permanenţă arborele monahismului ortodox. Monahismul ortodox nu este supra-biscricesc sau para-bisericesc. El trăieşte cât mai intens cu putinţă taina Bisericii şi de aceea şi odihneşte Biserica. Între comunităţile Bisericii din lume şi cele ale mănăstirilor din pustie există un schimb de haruri, o comuniune şi o susţinere reciprocă. Prin Canoanele Sinoadelor Ecumenice, Biserica a ferit monahismul de orice formă de autonomizare spirituală. Monahismul a dăruit Bisericii mulţimi de Sfinţi, Cuvioşi, Martiri, Ierarhi. A dăruit Bisericii, de asemenea, bogăţia cultului şi a tipicului monahal, multe elemente fiind adoptate şi de bisericile de parohie. Din acest motiv, opinia potrivit căreia monahismul ar fi constituit, chipurile, din persoane nesociabile şi ciudate, nu este conformă cu tradiţia ortodoxă. Cu atât mai puţin putem vorbi despre monahism ca fiind o instituţie tolerată de Biserică. Sfântul Ioan Scărarul spune: „lumina călugărilor sunt îngerii, lumina tuturor oamenilor – călugării” (Scara, XXVII, 23). De aceea, monahismul este expresia mădularelor celor mai sfinte şi mai evlavioase ale Bisericii şi constituie piscul duhovnicesc al ei.

Continuare:

Caracteristicile monahismului ortodox – 3. Monahismul ortodox este isihast şi nu de tip activist, aşa cum este monahismul apusean

Caracteristicile monahismului ortodox – 4. Monahismul ortodox este isihast şi separat de lume, dar nu urâtor de lume sau antisocial; dimpotrivă, el este profund social

Sursa: Arhimandritul Gheorghios, Stareţul Sf. Mânăstiri Grigoriu-Athos, Scrieri athonite pe teme contemporane, traducere de ieromonahul Agapie, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2003.