Maica Domnului în tradiția Bisericii din Ierusalim

27 March 2013

Preasfânta Fecioară reprezintă persoana cea mai iubită în folclorul religios grec. Acest lucru se vede atât din mulțimea de sărbători închinate ei în cercul calendaristic, cât și din multitudinea și varietatea de obiceiuri care însoțesc aceste sărbători. În plus, multe biserici și mănăstiri de la Sfintele Locuri îi sunt închinate Născătoarei de Dumnezeu, reprezentând adevărate atracții pentru pelerinii care poposesc pe Tărâmul Sfânt. Întrucât frumusețea acestor biserici și mănăstiri reflectă caracterul religios al poporului, consider că ar fi de folos o trecere în revistă a acestora, pentru a studia poziția ocupată de Preasfânta Fecioară în cadrul folclorului religios grec-ortodox.

Maica Domnului Ierosolimitissa

Maica Domnului Ierosolimitissa

La mică distanță de Biserica Învierii, pelerinul poate găsi o mănăstire de maici, închinată Presfintei Născătoare de Dumnezeu, numită Seidanághia (adică Sfânta Fecioară).

MoniSeidnajaIerousalim-1024x768

Iconostasul bisericii Mănăstirii Maicii Domnului Seidanághia (adică Sfânta Fecioară)

Conform tradiției, aici a fost mutată în mod miraculos icoana Nașterii Maicii Domnului de la vechea mănăstire cu același nume din Damasc. Biserica principală a mănăstirii, care a fost recent renovată cu mult gust și respect pentru tradiție, este închinată Întâmpinării Domnului. În partea dreaptă a bisericii, se află paraclisul Sfintei Ana, mama Sfintei Fecioare, iar în partea stângă paraclisul Sfintei Maria, mama Sfintei Ana și bunica Sfintei Fecioare Maria.

Mănăstirea care, prin excelență, este asociată cu anii copilăriei Preasfintei Fecioare, este cea a Sfinților Părinți Ioachim și Ana, care se află lângă locul în care se spune că era casa acestora. Sub biserica mănăstirii se află trei peșteri. Conform tradiției, în prima s-a născut Sfânta Fecioară, în a doua se ruga Sfânta Ana ca să-i dăruiască Dumnezeu un copil, iar a treia adăpostește mormântul Sfinților Părinți Ioachim și Ana, ale căror moaște au fost mutate în biserica din grădina Ghetsimani. Această mănăstire a fost recent renovată și restaurată, reprezentând una din cele mai îngrijite biserici din sfântul oraș al Ierusalimului.

Gethsimani-1024x634

Mormântul Maicii Domnului din Getsimani

Conform Evangheliei, Nazaret este locul unde a trăit Sfânta Fecioară, unde s-a logodit cu Iosif și unde a primit fericita înștiințare de la arhanghelul Gavriil că va lua în pântece și va naște pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, spre mântuirea neamului omenesc. În acest oraș Și-a petrecut Domnul anii copilăriei, după întoarcerea din Egipt, fapt pentru care era numit «Nazarinean». Așadar, din acest oraș al Palestinei provenea Mesia, adică Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. În locul unde, conform tradiției, Sfânta Fecioară a primit Buna-Vestire, a fost construită o biserică încă din primii ani ai creștinismului, care a fost însă distrusă în timpul invaziei perșilor (614). În locul său a fost ridicată o altă biserică în perioada bizantină. În partea de nord a bisericii care se păstrează astăzi, se află paraclisul Bunei-Vestiri, zidit deasupra unui izvor, a cărui apă este considerată a fi sfințită. Este vorba despre așa numitul «izvor al Fecioarei», unde, conform tradiției, a avut loc Buna-Vestire.

Orășelul Cana Galileii se află în partea de nord-est a Nazaretului. Biserica ortodoxă din acest oraș este zidită pe locul unde era casa lui Simon Cananeul, unul din ucenicii Mântuitorului. În acest loc, conform Evangheliei, Hristos a săvârșit prima minune, prefăcând apa în vin în timpul nunții la care fusese chemat dimpreună cu Mama Sa (vezi Ioan 2, 1-10). În Biserică se păstrează două dintre vasele de piatră care au fost folosite în cadrul minunii, care a marcat începutul activității publice a Mântuitorului.

Getsimani se află în regiunea Pârâului Cedrilor, numit și Valea lui Iosafat, unde, conform tradiției creștine, va avea loc Judecata de Apoi. În grădina Getsimani, Domnul S-a rugat înainte de a fi prins, judecat și răstignit pe Cruce. Aici a fost trădat de către Iuda printr-o sărutare și apoi arestat de slujitorii fariseilor. Acest loc sfânt are o continuă tradiție bisericească încă din secolul IV, când au fost identificate locurile menționate în Evanghelie referitoare la patimile Mântuitorului. De asemenea, aici se spune că a fost înmormântată Sfânta Fecioară. Mormântul ei a fost recunoscut încă din primul secol creștin. Prima biserică a fost zidită pe locul acesta în timpul domniei împăratului Marcian (450-457), pe când patriarh al Ierusalimului era Iuvenalie. Biserica de azi, care este împărțită între ortodocși și latini, a fost construită cel mai probabil în perioada Cruciadelor. Aici se află cunoscuta icoană făcătoare de minuni Panaghía Ierosolimítissa. Aflate puțin în afara Ierusalimului, aceste locuri îmbină în mod minunat evlavia creștină cu frumusețea peisajului natural, ajutându-ne să ne formăm o imagine despre cum arătau aceste locuri în perioada în care a trăit, a predicat, a fost răstignit și a înviat Domnul Iisus Hristos, înnoind istoria și viața oamenilor prin jertfa de pe Cruce.

În partea de sud a Orașului Sfânt, aproape de Sfânta Biserică a Învierii, se află o mică mănăstire, care reprezintă metoh al mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, care se găsește în Getsimani și care adăpostește mormântul Sfintei Fecioare. Conform tradiției, aici locuiește egumenul mănăstirii. De asemenea, aici se păstrează o icoană argintată a Sfintei Fecioare, care, pe 14 august, în ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, este transportată cu multă evlavie și fast în biserica Adormirii din Getsimani, unde se cântă slujba Prohodului Maicii Domnului. Icoana este readusă la metoh în ziua Odovaniei Adormirii, pe 23 august.

NaosAnastaseos

Curtea Bisericii Învierii din Ierusalim

Printre mănăstirile Orașului Sfânt se numără și mănăstirea de maici Megáli Panaghía, care se află vis-a-vis de vechiul han coptic. În afară de o frumoasă icoană de minuni a Maicii Domnului, aici se mai găsește piatra pe care se ruga sfânta Meláni, întemeietoarea acestei mănăstiri, precum și mormântul ei, lanțul cu care se nevoia și moaștele emirului Toúnom. Povestea acetuia este una extrem de interesantă: s-a convertit la creștinism ca urmare a minunii petrecute în anul 1549, în timpul păstoririi patriarhului Ghermanós, când din coloana aflată la intrarea principală în Biserica Învierii a țâșnit sfânta lumină. Tradiția spune că această mănăstire a fost zidită pe locul de unde Sfânta Fecioară urmărea Răstignirea Mântuitorului. Biserica mănăstirii este o basilică sub formă de arcadă, sub care se află paraclisul cuvioasei Melánia, zidit în anul 1834. În ultimii ani, pe pereții clădirilor mănăstirii au fost descoperite rămășițe de picturi bizantine.

Bisericile și mănăstirile descrise mai sus sunt direct legate de momentele cele mai importante ale vieții Sfintei Fecioare. Conform tipicului locului, cinstea acordată acesteia a influențat în mod direct și tradiția cultică și populară greacă. E de ajuns să pomenim numai de Prohodul Maicii Domnului, care provine din aceste locuri sfinte și care se răspândește tot mai mult în întreaga Grecie.

Pelerinul care poposește în Sfintele Locuri trebuie să aibă mereu în minte faptul că influența tradiției vii a Patriarhiei Ierusalimului asupra religiei și tradițiilor neamului nostru legate de persoana Sfintei Fecioare este directă și fundamentală. Acest lucru trebuie să-l determine să cinstească așa cum se cuvine Sfântul Sion, Mama Bisericilor. Apoi, întors acasă, trebuie să se simtă binecuvântat că a pășit pe locurile sfinte în care a trăit nu numai Domnul nostru și preasfânta Sa Maică, ci și o mulțime de sfinți, cuvioși și martiri, în decursul a celor două mii de ani de la întruparea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu.

A consemnat: M. G. Varvoúnis, Profesor de Folclor la catedra de istorie și etnologie a Universității Thraciei

Cuprins
Adrese ale altor pagini WEB