Ușile pocăinței deschide-mi, Dătătorule de viață !

Începutul Triodului și perioada începutului Postului Mare este o perioadă de intensă viață liturgică și de luare-aminte duhovnicească, lucru arătat și de stihurile poetice ale acestor zile. Un loc aparte îl au imnurile cu stihuri din Psalmi: „Ușile pocăinței deschide-mi, Dătătorule de viață”, „Pe cărările mântuirii, îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu”, „La mulțimea faptelor mele celor rele”. Melosul acestor cântări întărește duhul filocalic și pătrunzător al versurilor. Muzica psaltică, în general, deține un rol important în redarea și exprimarea duhului al cuvintelor imnurilor.

Dimítrios Magoúris, una dintre cele mai deosebite figuri de psalți constantinopolitani, a încercat o sinteză între maniera psaltică din Grecia și tradiția patriarhală. Odată cu stabilirea sa, în 1965, în orașul Heraklio din Creta, iar mai apoi, în Atena, a predat și a insuflat multor psalți acest ifos plăcut și plin al psalmodiei constantinopolitane, făcându-se exemplu celor mai tineri dintre aceștia.

Ilustrăm ifosul deosebit al cântărilor Postului Mare cu o înregistrare a Protopsaltului Dimítrios Magoúris, imnul Ușile pocăinței deschide-mi, Dătătorule de viață! (glasul al VIII-lea):