Simpozion ortodox științific: ”Gheronda Sofronie, teologul luminii necreate”

În perioada 19-21 octombrie 2007 Sfânta Mare Mun ănăstire Vatopedi, în colaborare cu Centrul de Cultură grecească și ortodoxă a organizat (a realizat) la Muzeul Militar din Atena un simpozion ortodox științific cu tema ”Gheronda Sofronie, teologul luminii necreate”.

Scopul simpozionului a fost prezentarea și expunerea vieții și a învățăturii acestui mare teolog al Bisericii noastre. Gheronda Sofronie, monah aghiorit și apoi ctitor al Sfintei Mănăstiri a Sf. Ioan Botezătorul) din Essex (Anglia), a acoperit cu prezența lui cea mai mare parte a secolului al XX-lea și a constituit o etapă (un punct de reper) importantă pentru teologia ortodoxă. În lucrările sale reprezentative (de marcă): Sfântul Siluan Athonitul, Îl vom vedea pe Dumnezeu așa cum este și Despre rugăciune, care au fost editate și în limba greacă de Sfânta lui mănăstire, devine evident caracterul practic al teologiei lui. Gheronda Sofronie a îndrăznit să vorbească într-un fel care este rar în istoria Bisericii. și a făcut aceasta cu multă ezitare, la sfârșitul vieții lui, când deja se răstignise față de lume și voia să ofere mărturia credinței lui pentru epoca noastră tulburată.

După cuvintele de salut ale starețului Sfintei Marii Mănăstiri Vatopedi, arhimandritul Efrem și ale președintelui Centrului de Cultură grecească și ortodoxă, domnul Fivos Hristodulidis, au urmat discursurile reprezentanților Patriarhiei Ecumenice, ai Patriarhiilor istorice și ale Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Începutul lucrărilor simpozionului l-a făcut Înaltpreasfințitul Ioan Ziziulas, Mitropolitul de Pergam, reprezentant al Sanctității Sale, patriarhul ecumenic Bartolomeu. În continuare a fost prezentat referatul inaugural referitor la persoana și la teologia Avvei Sofronie, de către fiul lui duhovnicesc, arhimandritul Zaharia de la Sfânta Mănăstire a Sfântului Ioan Botezătorul din Essex. Au urmat zece ședințe și au fost prezentate 35 de referate. În timpul acestor ședințe referenți de marcă (mitropoliți, egumeni de mănăstiri, profesori universitari și alți oameni de știință din Grecia, Rusia, Anglia, Franța, Belgia, Serbia, România și Kenia) și-au prezentat referatele. Locul central în tematica simpozionului l-a avut, așa cum era normal, sensul persoanei, așa cum obișnuia (prefera) să spună Gheronda Sofronie, al ipostasului.

Gheronda Sofronie, care a fost caracterizat drept teologul al ”principiului ipostatic” … της «υποστατικής αρχής», considera că acest principiu este cel mai profund principiu primar și ultim, care constituie nucleul ontologic al dumnezeiescului a fi. Principiul ipostatic a fost dat în putere (ca putere), și omului ca harismă. Iar perfecțiunea omului, care se identifică cu îndumnezeirea lui prin har, se realizează prin afirmarea lui ca ipostas după modelul (prototipul) lui Hristos.

Omul, ca persoană-ipostas îmbrățișează în existența sa întregul a fi omenesc, chiar și întregul a fi divino-uman. Ca să ajungă, însă, acolo este nevoie să se golească cu totul de egoismul lui, să se smerească și să respecte în cea mai mare perfectă posibil măsură porunca dublă a iubirii față de Dumnezeu și de aproapele.

Întreaga viață ascetică urmărește acest scop, care constituie recunoașterea finală a omului drept creație ”după chipul și după asemănarea” lui Dumnezeu.

Un eveniment special, care face ca învățătura Avvei Sofronie să fie actuală, este întâlnirea lui cu misticismul religilor orientale, care caută mântuirea omului prin scufundarea lui într-un absolut impersonal imaginar. Spre această căutare s-a îndreptat el însuși vreme de opt ani și considera că acesta a fost cel mai mare păcat al său. Nu s-a lepădat de Hristos, însă considera că această atitudine a lui a fost o rătăcire cumplită.

Simpozionul, conform părerii generale, a avut un deplin succes și a depășit așteptările organizatorilor lui. Cuprinsul referatelor, interesul discuțiilor și mulțimea publicului care era obligat să urmărească chiar stând și picioare lucrările simpozionului, din cauza marii aglomerații, au fost impresionante.