Sfântul Cosma Etolianul, tradiția ortodoxă și Sfântul Munte

24 August 2015
vasilios gondikakis IN L

Arhim. Vasilios Gondikakis, fost egumen al Mănăstirii Iviron

Într-o omilie ținută în Patra, la 14 mai 1998, Arhimandritul Vasílios Gondikákis, proigumen al Sfintei Mănăstiri Iviron din Sfântul Munte, vorbește despre Sfântul Cosma Etolianul.

***

În unele momente, stând cineva singur la Sfântul Munte, adică fiind în legătură cu toți oamenii, înțelege ceea ce a spus fiul rătăcitor din Evanghelie: ”Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier de foame!” (Luca 15, 17). Câtă bogăție există în Tradiția noastră, câtă libertate și posibilitate de a ne bucura de viața ce ne-a fost dăruită de Dumnezeu, iar noi nu facem decât să ,,însetăm” și să suferim.

La Sfântul Munte vin foarte mulți oameni religioși care, însă, nu simt nimic în suflet. Și, dimpotrivă, merg oameni care nu au nici o relație cu Dumnezeu, dar care rămân marcați de ceea ce văd… Uneori, vin și politicieni… Mulți dintre oamenii care au studii de teologie ori de istoria religiilor văd și nu înțeleg nimic, iar cei care nu au nici o noțiune despre Dumnezeu văd și se cutremură… Politicienii, în general, nu înțeleg nimic din ceea ce văd. Și stai și te întrebi: ,,Ce se întâmplă cu Grecia, ce se întâmplă cu Europa?”. Grecul de astăzi are o responsabilitate foarte mare, și anume aceea de a gândi și a făptui ca un ortodox. Doar așa vom putea răzbi în lumea de astăzi, și suntem datori să facem ceea ce ne învață Tradiția noastră.

Îmi amintesc că am fost cândva în Creta, în satul Anóghia, și acolo au venit câteva bătrâne pentru a se spovedi. La sfârșit, una dintre ele a venit la mine și mi-a făcut o urare pe care nu o mai auzisem până atunci. Mi-a spus: ,,Să te bucuri de crucea ta!”. Apoi, la fel a făcut și altă bătrână. Eu m-am mirat de ceea ce mi-au urat și mă gândeam în sinea mea, oare ce este această urare? Atunci, bătrâna mi-a spus: ,,Așa spunem noi aici. Pentru un părinte, mamă ori tată, spunem: ,,Să te bucuri de copii tăi”, pentru că, pentru un părinte, copilul său este cea mai mare bucurie. Apoi, unui preot îi spunem: ,,Să te bucuri de preoția ta”. Iar unui monah ori unei monahii îi zicem: ,,Să te bucuri de crucea ta”.

Această urare, ,,să te bucuri de crucea ta”, cred că este un lucru atât de mare și de adânc, încât ne aduce aminte, parcă, de teologia Sfântului Maxim Mărturisitorul. Dar vă spun: „Cum se face că, născut fiind în Creta, m-am înstrăinat de Creta și de tradiția noastră? Am devenit străini în propria noastră țară…”

Vă dau din nou exemplu pe Sfântul Cosma Etolianul, pe acel unic monah, pe marele, pe vijeliosul părinte Cosma, cel care, prin cuvânt, a salvat întreg elenismul într-o perioadă foarte grea, atunci când lumea întreagă era deznădăjduită și sate întregi, cu mii de oameni, trecuseră la islam. Sfântul Cosma a fost un om simplu, cu neputințele lui, chiar nu foarte îndrăzneț, dar plin de curaj în lucrarea sa de deșteptare a poporului. Spunea: ,,Eu, frații mei, nu sunt în stare nu doar să vă vorbesc, dar nici măcar să mă închin la picioarele voastre, pentru că văd că sunteți botezați și unși cu Sfântul Mir. Dar, pentru că neamul nostru se găsește în această mare încercare, de aceea am zis să vin la voi și să vă vorbesc din ceea ce știu și eu”.

Mai spunea: ,,Priviți, nu am nimic al meu, o rasă am, și aceea e pentru voi. Tot ceea ce am este pentru voi. Am un scaun pe care stau și vă vorbesc? Unii numesc acest scaun tron, iar alții îi spun scaun. Știți ce este acesta? Nu este nici scaun și nici tron, ci este mormântul meu. Iar din acest mormânt vorbesc ca un mort care încă mai este viu. Și, dacă eu nu pot să vă spun nimic, mă ajută Acela care poate să învețe pe arhierei, pe împărați și lumea întreagă”.

11 cosma etolianul IN

Înțelegem, astfel, că acest om a fost providențial pentru Grecia și pentru Biserica Ortodoxă. Fiindcă nu a fost un simplu călugăr ci un om adevărat și biserica întreagă știa cine este părintele Cosma. El nu a adus inovații, nu spunea lucruri foarte profunde din punct de vedere teologic, dar era cunoscut de către toți. ,,Sunt neputincios și nevrednic să vă sărut picioarele”. Iar pe de altă parte spunea: ,,Omul cel mort pentru lume din mine poate să învețe lumea întreagă”. Aceasta este puterea credinței noastre.

De asemenea, mai spunea: ,,Dacă cineva a nedreptățit pe altcineva – fie că este romeu, fie turc, evreu sau franc – tot ceea ce a dat, tot ceea ce a luat, trebuie să dea înapoi pentru că nedreptatea nu este plăcută înaintea lui Dumnezeu și nu este binecuvântată”.

Vedeți ce spune? Este cât se poate de direct și vorbește foarte limpede. Ar fi putut să spună și el: ,,Uitați, trăim vremuri foarte grele. Fiindcă toți vă fură și vă nedreptățesc, furați și voi la rândul vostru”. Nu, el nu a spus asta. A zis: ,,Ceea ce ați luat trebuie să întoarceți înapoi”. Pentru că el era cinstit și onest, la fel vroia să fie și compatrioții lui.

El însuși spunea: ,,Nu țineți arme. Să le predați pe toate stăpânirii și să vă supuneți lor. Iar celor care vă cer să le plătiți dările, să faceți întocmai”. De aceea, și turcii spuneau despre el că este un om bun. Fiindcă acest om curat nu avea nimic cu nimeni ci era mulțumit cu viața sa. Mergând într-un sat, le-a spus oamenilor: ,,Am venit aici ca să vă aduc liniște și să vă eliberez ca să vă odihniți sufletește”. Aceste cuvinte îmi amintesc de o rugăciune pe care o spune preotul în cadrul slujbei Sfântului Maslu: ,,Mulțumesc lui Dumnezeu care m-a dus în cele mai dinlăuntru ale Jertfelnicului său și m-am desfătat de Dumnezeiasca Jertfă”.

cosmas o etolos, fikos IN

Sfântul Cosma Etolianul, icoană de Fikos

Sfântul Cosma, ca viețuitor la Sfântul Munte, a simțit puterea credinței noastre, și, atunci când aveam nevoie mai mare de ajutor, în clipele cele mai grele, el a ieșit în lume și a salvat întreg neamul nostru. Și, deși era atât de smerit încât spunea că el nu e vrednic să sărute picioarele semenilor săi, în același timp zicea: ,,Cuvintele pe care vi le spun sunt cuvintele lui Dumnezeu, și, dacă Dumnezeu ar fi coborât din cer v-ar fi spus același lucru. Și:  ,,Omul cel mort pentru lume, care se găsește înlăuntrul meu, poate să învețe lumea întreagă”.

Astfel, atunci când a sosit clipa mărturisirii (1779), când evreii l-au trădat fiindcă își îndemnase compatrioții să respecte ziua de duminică și să nu facă comerț ori altceva în acea zi, el a spus: ,,Nu mă legați, fiindcă nu mă opun și nici nu o să fug. Aștept această moarte pentru că face parte din viața mea”. Astfel și-a dat sufletul și a intrat în veșnicie și rămâne alături de noi. Iar pe unde a trecut Sfântul Cosma oamenii au ridicat o cruce pentru că din cer a căzut un fulger care a ars totul în jur și a sfințit toate…

Astăzi toți suferim, înțeleg acest lucru. Lumea întreagă suferă dar se va elibera trăind doar în Biserica Ortodoxă.

Fericiți și binecuvântați sunt cei ce suferă pentru că unii ca aceștia pot afla odihna duhovnicească. La fel, fericiți sunt cei ce însetează pentru că și aceștia se pot sătura de apa cea bună. Dacă nu ar fi existat Biserica Ortodoxă, dacă nu ar fi existat mintea și harul Sfântului Cosma și al sfinților noștri, am fi fost cu toții condamnați la suferință.

Am fost de curând în America și am observat bogăția care domnește acolo: mulți copaci, verdeață, șosele mari, case frumoase desprinse parcă din tablouri, mașini etc. Dar, după ce am stat de vorbă cu câțiva oameni, am simțit că în toată această ordine și curățenie, acolo unde pare că nu lipsește nimic, acolo lipsesc, de fapt, toate. Toate sunt fără miros, fără gust și fără culoare iar oamenii nu au chef de viață și doar așteaptă să se sfârșească totul…

Vedeți că această gândire pe care o avem, de ,,a avea un nivel de trai ridicat, de a intra în Europa pentru a avea o singură monedă, de a fi bogați ” nu duce la nimic bun? Pentru că omul este o ,,ciudățenie” care nu poate fi satisfăcut de bogăție. Și chiar atunci când crezi că i-ai rezolvat toate problemele – sau crezi că ai făcut asta – atunci, de fapt, îți dai seama că ai dat naștere altor probleme, de nerezolvat. De exemplu, în Suedia, unde este cel mai înalt nivel de trai din Europa, se înregistrează și cele mai multe sinucideri. De ce? Deși cred că au tot ce le trebuie, oamenii nu au, de fapt, nimic.

Așadar, omul este o ciudățenie care, atunci când crede că a descoperit ,,raiul” acesta al bunătăților pământești, își dă seama că nu a dobândit, de fapt, nimic. Pe când, dacă cineva are înlăuntrul lui flacăra dragostei de Dumnezeu, dacă se jertfește pentru celălalt, și, dacă trăiește precum Sfântul Cosma, și dacă are și smerenie, atunci el trăiește în Rai. Atunci, nimic nu poate să-l rănească. Atunci se întâmplă ceea ce spune Sfântul Isaac Sirul, și anume că ,,omul dobândește atunci un stomac rezistent și poate să mistuie orice fel de hrană”. Atunci, fiecare greutate îi face bine și însăși moartea îi face bine.

Știm cu toții că omul caută succesul, caută progresul. Un copil, de exemplu, vrea să termine școala generală, gimnaziul, liceul, facultatea și să meargă înainte. În continuare, chiar și Premieul Nobel dacă l-ar primi, el continuă să flămânzească și să înseteze să dobândească cunoștințe. Despre acest lucru vorbește Sfântul Simeon Noul Teolog atunci când spune: ,,Râvnesc să dobândesc mai mult și încontinuu sufăr”. Omul, fie că crede, fie că nu crede  – asta este altă chestiune – are înlăuntrul lui suflarea lui Dumnezeu. Spune Sfântul Simeon că ,,există o mică bucurie care ia în derâdere moartea”. Și, chiar dacă pe toate le vom dobândi, dar nu vom dobândi acea mică bucurie care ia în derâdere moartea, atunci vom eșua cu toții, fie că suntem bogați ori săraci, învățați ori neînvățați.

Acum, că intrăm în Europa[i], ceea ce nu trebuie să facem, pentru că este păcat față de Tradiția noastră și, în același timp, îi nedreptățim și pe europeni, este să vorbim limba pe care Europa o vorbește și să avem logica cu care Europa gândește. Europa este bogată, dar, în același timp, foarte săracă. Civilizația europeană este foarte avansată, dar, în același timp foarte înapoiată. Aici, în Tradiția noastră, există ceva ,,nebunesc” am putea spune, după cuvintele Apostolului Pavel: ,,pe cele nebune ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să rușineze pe cele tari”. Este acel ,,ceva”, sărăcăcios, inexistent, imaterial, care pe toate le biruiește, dând sens și valoare omului.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că fiecare dintre noi este ,,o mică Biserică”. De aceea, dacă vom citi viața, petrecerea și didahiile Sfântului Cosma Etolianul, le vom înțelege pe deplin fiindcă ne-am născut în această tradiție. Dacă le va citi altcineva, unul dintre acei europeni bogați – care, deși are de toate, totuși, nu are nimic – nu va înțelege nimic din gândirea Tradiției noastre. De aceea, cred că este de datoria noastră să ne hrănim cu această gândire ortodoxă și să ne bucurăm de viața noastră, să ne bucurăm și de greutățile ce ni se ivesc, și, dacă vreți, să ne bucurăm și de moartea noastră, adică să devenim precum bucuria care trece dincolo de moarte. Și, în acest fel, vom simți că Dumnezeu pe toate ,,le-a făcut bune foarte”. Și, în acest fel ne vom răscumpăra și datoria pe care o avem față de toți: și față de europeni, și față de americani, și față de cei civilizați, și față de cei necivilizați, fiindcă, după cum spune Apostolul Pavel, ,,dator sunt şi elinilor şi barbarilor şi învăţaţilor şi neînvăţaţilor”.

Vi-l aduc ca exemplu, iarăși, tot pe Sfântul Cosma. Un om se poate bucura de viața sa doar atunci când hotărăște să-și jertfească viața pentru ceilalți. Iar dacă acest lucru se întâmplă, atunci, unul ca acesta încă de acum, a trecut în veșnicie și poate să înțeleagă ce înseamnă că ,,Dumnezeu este treimic, este trei Persoane, rămânând, în același timp Unul Dumnezeu”. Și, de asemenea, poate să înțeleagă că unitatea Bisericii este unitatea Sfintei Treimi”. Poate, la fel, să înțeleagă, ce înseamnă ,,celălalt sunt eu însumi”. Iar dacă, dimpotrivă, eu mă voi îngriji doar de mine, atunci nu fac decât să mă înăbuș pe mine însumi, fiindcă mă separ de ceilalți, de semenii mei. De aceea, Sfântul Grigorie de Nyssa spune: ,,Fiecare om este chipul lui Dumnezeu, dar, în același timp, tot neamul omenesc este chipul lui Dumnezeu”. Un singur om reprezintă întreg neamul omenesc, și fiecare om este Biserica întreagă. Și, dacă va trăi cineva după exemplul Sfântului Cosma Etolianul, atunci va simți, desigur, că este cel mai mic între oameni și nevrednic de a săruta picioarele fratelui său. Dar, de fapt, el este mare și puternic pentru că eul său interior, care este mort pentru această lume, poate să vestească Învierea și să învețe lumea întreagă. Așadar, această îmbinare între neputință și putere – isihie i-aș spune mai degrabă – de a rămâne singur fiind, în același timp, împreună cu toți ceilalți, este o binecuvântare a Bisericii Ortodoxe pentru lume.

Îmi amintesc de o bătrână grecoaică originară din Constantinopol, doamna Katina, care trăia la Marsilia. Lucrase la un restaurant toată viața. Când a îmbătrânit a ieșit la pensie și stătea acasă. Cândva mi-a spus: ,,Mulți mă compătimesc acum și mă întreabă dacă nu îmi este greu să stau singură. Eu vreau să vă spun că, acum când sunt singură, petrec cea mai frumoasă perioadă din viața mea, fiindcă zic fără încetare rugăciunea Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă și citesc și viețile sfinților”.

Astfel, avem pe de-o parte exemplul acelora care au de toate (case, mașini) dar nu au poftă de viață, iar de cealaltă parte avem exemplul doamnei Katina, refugiată din Constantinopol, căreia i-a murit soțul, care trăia într-o odaie mică, dar care îi era ca un paradis. Asta înseamnă harul Bisericii Ortodoxe. Adică, nu doar că ne putem bucura cu sensibilitate de binecuvântările vieții, dar chiar putem păstra înlăuntrul nostru această sensibilitate și bucurie care desconsideră moartea și transformă greutățile, bătrânețea și moartea într-o mare binecuvântare…


[i] Acest text a apărut în anul 1998

Cuprins
Adrese ale altor pagini WEB