Cuviosul Baradát, sau viața între cufăr și haină de piele

Cuviosul Baradat, frescă deasupra intrării în biserica sa din Roditis, Grecia

Cuviosul Baradát era de origine din cetatea Antiohiei Siriei și, dorind de viața pustnicească și iubitoare de înțelepciune, mai întâi s-a închis pe sine într-o chilioară.

Cuviosul Baradat

Mai apoi s-a dus pe o înălțime și și-a făcut din lemn o colibă atât de mică, încât nu-i încăpea în ea tot trupul și astfel se silea pururea pomenitul totdeauna să se încovoaie.

Dar pentru că acest sicriu, mai degrabă decât colibă, nu avea o înălțime potrivită trupului său, nici nu era bine legat, ci era jos și asemănător cu cuferele deschise, nici de ploaie nu rămânea nevătămat, nici de focul soarelui, ci deopotrivă de amândouă era bătut.

După ce a petrecut o asemenea viață plină de nevoințe mulți ani la rând, a ieșit din cufăr, ascultând de sfaturile pururea pomenitului Patriarh de atunci al Antiohiei, Theodoret.

Peșteri sihăstrești în pustia Siriei

Iar după ce a ieșit de acolo, s-a nevoit în alt chip, stând necontenit în picioare cu mâinile întinse către cer și slăvind pe Dumnezeul a toate, având tot trupul acoperit cu o haină de piele și doar la nas și la gură își lăsase o mică deschizătură, ca să respire.

Biserica Cuvioslui Baradat, localitatea Roditis (lângă Kozani), Grecia

Toate aceste cazne le suferea pururea pomenitul, deși nu avea trupul sănătos, ci era slăbit și bolnav. Dar pentru că ardea de dumnezeiasca dragoste și de o dorință fierbinte, își silea trupul să se ostenească în cele ce în chip firesc ar fi fost cu neputință. Și, deși se afla la această înălțime a virtuții, avea cuget smerit.

Iar după ce în acest chip și-a petrecut viața cel întreit fericit, (cândva în jurul anului 460) a adormit cu pace întru Domnul.

Sursa: Sfântul Nicodim Aghioritul, Sinaxaristis,
vol. III, ed. de Obștea lui Spiridon Ieromonahul,
Néa Skíti, Sfântul Munte, pp. 368-369