Grupul Stavropoleos, la 20 de ani de la înfiinţare

În secolul al XX-lea, muzica bisericească de tradiție bizantină cunoaște o perioadă dificilă, cu schimbări bruște și radicale, atât din punctul de vedere al predării în şcoli, cât şi din cel al acceptării în bisericile din România. O legislație nouă, pornită din dorința de modernizare, introduce în locașurile de cult, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, „coruri vocale, armonico-religioase”, fapt ce marchează o primă ruptură cu tradiția cântării psaltice a Bisericii Răsăritului. Continuă să se cânte muzică de tradiție bizantină, în Muntenia și Moldova, în timp ce în partea de vest a țării, în Transilvania, Banat și Maramureș, se dezvoltă un alt tip de exprimare muzicală cu numeroase influențe populare.

După 1945, instaurarea regimului comunist și treptata îngrădire a libertății religioase duc la desființarea școlilor de cântăreți bisericești și a secției de muzică religioasă din cadrul Conservatorului. Transmiterea muzicii în relația dascăl–ucenic în practica de strană devine și ea dificilă, deoarece scade numărul celor ce mergeau la biserici și doreau să devină cântăreți. Mănăstirile, unde o puternică tradiție păstra încă viu interesul pentru muzica psaltică, primesc la rândul lor o lovitură prin decretul dat în anul 1959 când viețuitorii acestora au fost îndepărtați din viața monahală. Singurele instituții în care se mai preda muzică de tradiție bizantină erau seminarele teologice și Institutul Teologic din București, însă absolvenții acestora ajungeau, în cea mai mare măsură, clerici, nu cântăreți. Numărul acestora era tot mai redus și, în aceste condiții, în biserici se introduce cântarea în comun a tuturor credincioșilor, iar cântările sunt uniformizate. Sunt publicate noi cărți de strană pentru a fi folosite în toate bisericile din țară, cântările sunt simplificate, ornamente și pasaje dificile sunt eliminate și, pentru a fi accesibile tuturor, apar în dublă notație, cu neume și pe portativ.

A existat însă mereu un interes pentru muzica autentică a Bisericii de Răsărit, după cum au existat compozitori și profesori redutabili ca Ion Popescu-Pasărea (1871–1943), Chiril Popescu (1897–1992), iar, în ultima perioadă, părintele Arhid. Prof. Univ. Dr. Sebastian Barbu-Bucur (n. 1930) şi regretatul părinte Pr. Prof. Univ. Dr. Alexie Buzera (1934–2011). Muzicologia bizantină a păstrat, prin cercetarea făcută pe manuscrise și tipărituri românești, atenția asupra muzicii psaltice și chiar în anii grei ai comunismului au apărut studii și volume care dezbăteau teme specifice.

Ieşirea de sub regimul comunist înseamnă o nouă perioadă de înflorire pentru muzica bisericească de tradiție bizantină: s-au înființat școli de cântăreți, numărul seminariilor teologice și al facultăților de teologie a crescut, sunt retipărite cărți de muzică din secolul al XIX-lea, autori precum Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Ion Popescu-Pasărea, Dimitrie Suceveanu sunt readuși în atenția cântăreților.

În acest context sunt întemeiate grupuri și formaţii de muzică bizantină, care aduc și în sălile de concerte, în festivaluri și întruniri religioase, în țară și în străinătate, sonoritățile muzicii psaltice. Grupul Stavropoleos, întemeiat în anul 1994, cu o activitate neîntreruptă până în zilele noastre, este unul dintre primele apărute. Trei sunt factorii care au contribuit la înființarea lui:

1. Venirea Părintelui Iustin Marchiş la Stavropoleos, unul dintre puţinii ieromonahi care în anii ’90 au sprijinit (și o face cu consecvență până acum) revigorarea tradiţiei cântării monodice cu ison (isokratima). În procesul mai amplu de redescoperire a firescului și autenticului slujirii liturgice, Părintele Iustin introduce cântarea de tradiție bizantină și sprijină întoarcerea la autori și la un repertoriu tradițional.

2. La începutul anilor 90, doi absolvenți ai Seminarului Teologic din Craiova, foști elevi ai Părintelui Alexie Buzera, erau studenți la Facultatea de Teologie din București: Gabriel Constantin Oprea (diacon din 1996) și Marian Fârtat (preot din 1997). Ajung să cânte la strana bisericii Stavropoleos și, alături de pictorul Paul Gherasim (în acel timp epitrop al Bisericii Stavropoleos și isonar), formează nucleul viitorului grup.

3. Biblioteca de la Stavropoleos pe care Părintele Iustin, sprijinit de muzicologi precum Titus Moisescu și Sebastian Barbu-Bucur, o organizează în cadrul Așezământului Stavropoleos (din 2008, Mănăstirea Stavropoleos). Aici s-au achiziţionat numeroase manuscrise şi tipărituri muzicale, vechi și noi, care au devenit una dintre sursele de alegere ale cântărilor pentru concerte şi pentru strană.

În timp grupul a devenit tot mai numeros, celor de la început alăturându-li-se studenți, teologi, absolvenți ai Universității de Muzică, care, ucenicind pe lângă cei mai în vârstă, cercetând manuscrise și cărți vechi, ascultând înregistrări ale monahilor din Muntele Athos, discutând cu protopsalți greci, s-au apropiat tot mai mult de muzica pe care cei vechi o aveau în biserică. Au început să facă cunoscute, prin concerte și înregistrări, ceea ce cântau în mod obișnuit la slujbe, devenind astfel un model pentru cei ce doreau să reînvie tradiția cântării bisericești. Muzicologul Costin Moisil notează în acest sens: „Stavropoleos a fost prima biserică din România în care s-a reluat cîntarea Chinonicelor, a Cratimelor, în care Fericirile, Trisaghionul și Heruvicul s-au cîntat potrivit glasului de rînd însemnat în calendar și în care scările glasurilor s-au intonat după tradiția mai veche” (Costin Moisil, „Grupul Stavropoleos”, în Cîntări la Praznicul Sfinților Arhangheli, CD, Societatea Română de Radiodifuziune şi Parohia Stavropoleos, 2003, f. p.).

Membrii grupului au căutat să repună în practică cântări uitate în manuscrise, selectând cu atenție repertoriul pentru fiecare concert sau înregistrare și au perfecționat continuu stilul de interpretare. Au recurs la cei mai reprezentativi autori de cântări ai secolului al XIX-lea – Macarie Ieromonahul, Nectarie Schimonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu –, dar au introdus și compoziţii ale unor tineri psalţi, foști sau actuali membri ai grupului, precum Diac. Virgil-Ioan Nanu, Diac. Constantin-Cornel Coman, Sabin Preda. Ei continuă activitatea psalților de demult: tălmăcesc cântări din limba greacă, îngrijesc volume de cântări psaltice, editează partituri, predau muzica psaltică la biserică și în instituții de învățământ. La strana de la Stavropoleos și uneori în concerte și înregistrări sunt prezenți și reprezentanți ai noii generații de muzicologi-bizantinologi: Costin Moisil, Nicolae Gheorghiță, Constantin Secară. Ei semnează alături de grup, prin textele de prezentare făcute CD-urilor editate, iar membrii grupului împărtășesc din experiența și cercetările lor.

Dirijor, solist și conducător al Grupului, din vremea când el avea câțiva membri și până astăzi când a editat cinci casete și nouă CD-uri și a participat la zeci de concerte în țară și străinătate, este Arhid. Gabriel Constantin Oprea, lector dr. la Universitatea Naţională de Muzică din București.

Înregistrările Grupului Stavropoleos sunt mărturii ale drumului parcurs pentru descoperirea și profunda înțelegere a cântării tradiționale bisericești: de la primele casete audio cu slujbe ale Bisericii (1993 – Slujba de seară; 1996 – Din cântările Crăciunului, 1997 – Cîntări la Învierea Domnului) la CD-urile tematice ale ultimilor 10 ani (2003 – Hram la Stavropoleos. Cîntări la Praznicul Sfinţilor Arhangheli; 2004 – Colinde vechi şi cîntări la Crăciun şi Bobotează; 2006 – Dumnezeiasca Liturghie a Marelui Vasile; 2008 – Cîntări la Prăznuirea Sfântului Martir Iustin Filosoful; 2012 – Irmoase calofonice, dublu CD și Cîntări la Sfinții Mucenici Pantelimon și Filoteia, dublu CD) – toate dezvăluie evoluția unui grup care a adus mereu elemente noi în interpretare, păstrându-și în același timp un stil propriu. Grija cu care este abordată și pregătită o imprimare, selecția repertoriului, alcătuirea grupului și, nu în ultimul rând, modul de prezentare a CD-urilor, însoțite de broșuri din ce în ce mai elaborate conceptual și grafic, cu texte de prezentare consistente și partituri ale pieselor înregistrate, au format o adevărată școală, remarcabilă prin profesionalismul ei.

Maturitatea și experiența pe care o dovedește astăzi Grupul Stavropoleos au fost dobândite și prin participarea la numeroase festivaluri de muzică sacră, turnee și concerte în țară și străinătate, grupul fiind invitat la hramuri și sfințiri de biserici, la evenimente oficiale organizate de diferite instituții, la emisiuni radiofonice sau televizate. În toate participările internaționale a reprezentat cu cinste România și Biserica Ortodoxă Română, fiind aplaudat minute în șir la fiecare apariție în public și prezentat elogios în presa internațională. Acest succes a făcut ca Grupul Stavropoleos să fie selectat pentru World Exhibition 2005 – Aichi, Japonia, unde a susținut concerte de muzică psaltică în Pavilionul României din cadrul Expoziţiei Internaţionale (2005), pentru a reprezenta România la a 37-a ediție a Festivalului de Muzică sacră din Cracovia (2010), pentru a cânta la prima Sfântă Liturghie desfășurată la sediul nou înființatei Episcopii Ortodoxe Române a Italiei (2008), pentru a susține un concert la sediul Parlamentului European de la Bruxelles (2010).

Activitatea concertistică include însă multe alte evenimente, între care amintim:

1995 – Concerte în Viena, la invitaţia unor comunităţi catolice

1996 – Concerte în cadrul Festivalului de muzică sacră Gaude Mater de la Częstochowa, Polonia

1998 – Festivalul de muzică sacră de la Timişoara Internationaler Musikwissenschaftlicher Kongress – Die Kirchenmusik in Südosteuropa

2001 – Festivalul de muzică sacră, Jarosław, Polonia

2004 – Festivalul de Muzică Bisericească Glas Pecerski Kiev, Ucraina, reprezentant oficial din partea Patriarhiei Române (conferinţă arhid. lect. univ. Gabriel Constantin Oprea)

2004 – Festivalul de Muzică Sacră ale Corurilor Bisericeşti, Palatul Patriarhal (împreună cu alte grupuri şi coruri din Bucureşti şi din ţară)

2005 – Biserica Sfinții Arhangheli, Paris (slujba de seară şi concert de colinde şi cântări de Crăciun)

2005 – Zilele oraşului Wrocław, Polonia (slujba de seară şi conferinţă Sabin Preda)

2005 – Concert în Catedrala St. Germain des Pres din Paris2005 – Concerte în Santuario di San Francesco, Paola, Calabria şi Biserica Santa Croce in Gerusalemme, Roma

2006 – Rumaensk Advent, concert la Christian Kirke, Copenhaga, Danemarca Concertul de Crăciun, Muzeul Naţional Cotroceni

2007 – Slujba de sfinţire a mănăstirii ortodoxe de la Mirabella Eclano, Napoli, Italia

2007 – Concert în cadrul Festivalului Europäischer Kultursommer 2007

2007 – Concert în Pauluskirche, Fellbach, Germania

2007 – Concert la Biserica Domniţa Bălaşa (Bucureşti), împreună cu psaltul grec Ioannis Arvanitis, în cadrul Festivalului de muzică veche

2007 – Concert la Martinskirche, Basel, Elveţia

2007 – Concert la Boston University şi Biserica ortodoxă din Wakefield, Massachusetts, SUA

2008 – Concert la Leeds Parish Church, Anglia

2008 – Concert la Biserica San Bartolomeo d’Isula Tiberina, Italia

2008 – Prima Sfântă Liturghie la sediul Episcopiei Ortodoxe Române a                            Italiei

2010 – Concert în cadrul festivalului internațional Muzica în Vechea Cracovie (ediția a 37-a) din Polonia

2010 – Invitat oficial în cadrul Masterclass de Cânt Bizantin de la Iași (ediția a III-a)

2010 – Concertul Colinde vechi și cântări la Nașterea Domnului în Germania, la invitația Centrului Național bisericesc, în orașele München, Heidelberg, Tübingen

2010 – Concert în Catedrala Storkyrkan a orașului Stockholm

2011 – Concert la invitația Institutului Cultural Român din Chișinău în Sala cu orgă din Chișinău.

Prezența în media românească a fost și ea remarcată mai ales în primii ani după căderea comunismului, când interesul pentru muzica bisericească era considerabil mai mare. Astfel, în 1996, grupul participă la o emisiune de poezie şi muzică religioasă la postul de radio România Cultural, Credinţă, Nădejde, Dragoste și susține un concert live în cadrul emisiunii Serata muzicală realizată de Iosif Sava, avându-l ca invitat pe regizorul Paul Barbăneagră, iar în 1997 înregistrează un concert pascal la același canal cultural al Radioului Național. De asemenea, în 1998, în studioul Mihail Jora al Societății Române de Radiodifuziune a fost invitat în cadrul concertului extraordinar Permanenţe ale muzicii româneşti, iar în 2004 a susținut, în studioul Alfred Alessandrescu, concertul aniversar la împlinirea a 10 ani de activitate, Colinde şi Cântări de Crăciun şi Bobotează.

Dincolo de toate concertele şi înregistrările sale, de editările și publicațiile tipărite, grupul este o prezenţă vie la strana Mănăstirii Stavropoleos, și aceasta poate fi o explicație a faptului că la această strană au ucenicit psalți care au acum propriile grupuri, înregistrează și editează CD-uri, traduc și alcătuiesc slujbe, continuând și îmbogățind o tradiție și un meșteșug de care s-au apropiat aici.

Pentru toate acestea, credem că Grupul Stavropoleos și-ar fi putut găsi un loc între formațiile muzicale prezente în Dicționarul de muzică bisericească românească, apărut în anul 2013 la Editura Basilica a Patriarhiei Române, și aceasta nu ar fi fost decât recunoașterea unei realități obiective din istoria muzicii psaltice românești, pe care o lucrare științifică era datoare să o observe și consemneze.

***

Puteți asculta Laudele la Nașterea Domnului, glasul al patrulea: