Arestarea Părintelui Efrem al Vatopedului în contextul tensiunilor actuale în domeniul relaţiilor Biserică-Stat

Situaţia intervenită în cazul Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte a provocat dezbateri aprinse şi constat că studenţii aşteaptă şi părerea mea.

În alte circumstanţe ar fi suficient să scriu o singură frază: Arestarea Părintelui Efrem mi se pare o mare nedreptate şi îmi manifest şi eu în nume personal indignarea şi în acelaşi timp solidaritatea cu Părintele căruia în loc de colind i s-a adus vestea pătimirii.

Ţinând însă cont că intervenţia mea este în primul rând în faţa studenţilor de la Cluj, cursul din acest semestru având ca temă analiza realităţilor din Ţările Uniunii Europene în scopul înţelegerii direcţiei în care se îndreaptă relaţiile dintre Biserică şi Stat în Europa contemporană şi impactul acestora asupra vieţii Bisericii de azi, cred că este util să subliniez unele aspecte de ordin global pe care le-am putut observa în ultimii ani, iar apoi, cum nu dispun de documente oficiale privind acest caz, voi pune câteva întrebări retorice, în baza elementelor necontestate ale acestei speţe.

Contextul european

În ultimii ani, în Europa pot fi observate acţiuni sistematice care vizează contestarea locului pe care îl ocupă cultele majoritare în ţările europene considerate ca fiind influenţate de un puternic sentiment religios. Cele mai cunoscute în acest sens fiind legate de problematica dezvoltată în Italia privind prezenţa crucifixul în instituţiile publice, de purtarea la vedere a însemnelor religioase în instituţiile publice din Franţa, precum şi de problematica orelor de religie şi a prezenţei icoanelor în şcolile publice din România.

Odată cu manifestarea crizei economice, pe lângă subiectele amintite a fost adusă în dezbaterea publică problematica finanţării cultelor şi a patrimoniului Bisericilor majoritare. Belgia, Franţa, Italia, România, Grecia, au fost subiecte de analiză pentru mai multe organizaţii şi instituţii care au ca preocupări monitorizarea influenţei cultelor în Statele Uniunii Europene, iar ca un numitor comun al acestor analize sau campanii de presă poate fi identificată concluzia că Bisericile sunt mari consumatoare de finanţe publice, finanţe care ar putea servi la susţinerea unor acţiuni de ieşire din criză. În mai multe ţări europene au apărut articole de presă pe aceste subiecte (Cel mai dur privind BOR a apărut în Le Monde, în perioada sărbătorilor Crăciunului de anul trecut-26 decembrie 2010).

Nu putem să nu observăm că problematica finanţării cultelor a fost utilizată ca temă far şi că de mai multe ori analizele respective erau însoţite de afirmaţii directe sau voalate în sensul că acele resurse ar putea fi folosite mai judicios de către Stat, pentru măsuri în favoarea cetăţenilor afectaţi.

Alături de Belgia, Franţa, Italia, România, Bulgaria şi Cipru, Grecia a fost şi ea ţinta unor astfel de analize şi campanii de presă, care au scos în evidenţă în principal privilegiile şi scutirile de impozite de care Biserica Ortodoxă beneficiază. Cel mai recent articol de presă europeană în acest sens este cel apărut în publicaţia şi portalul francez Le Point, în data de 23 decembrie 2011. Pe lângă aceste aspecte legate de finanţarea directă şi indirectă a cultelor, au fost puse în prim plan situaţii care stârnesc indignare în rândul opiniei publice, cu scopul evident de a diminua prestigiul Bisericii.

Cazul Mănăstirii Vatoped

Cazul Mănăstirii Vatoped poate fi integrat în această schemă generală iar victima vizată este una dintre cele mai pregnante personalităţi ale ortodoxiei contemporane, persoana care pe lângă o intensă lucrarea misionară şi duhovnicească, într-un timp foarte scurt a transformat o mănăstire aflată în ruină într-o bijuterie a ortodoxiei şi a Patrimoniului cultural-spiritual european. Nu este lipsit de sens faptul că Părintele Efrem a fost premiat în Europa cu premiul pentru cea mai bună restaurare a unui monument de cultură spirituală, Mănăstirea Vatoped.

Această lucrare de restaurare nu s-a putut face decât cu bani, ori nevoia de fonduri pentru cauze bisericeşti şi de patrimoniu (buna chivernisire a patrimoniului Bisericii este un angajament făcut de preot prin jurământ explicit-în cazul BOR şi implicit în cazul altor Biserici ortodoxe surori) a făcut ca obştea şi prietenii mănăstirii să caute surse de finanţare.

Pentru noi este clar al cui ochi este banul şi nu mă surprinde încâlceala survenită în momentul amestecului dorinţei de a restaura o lucrare duhovnicească, cu interesul financiar bisericesc justificat, interesul politic, pro sau contra şi cu invidia sau ranchiuna manifestată în toate mediile societăţii greceşti şi nu numai.

Nu îmi permit să fac o analiză a fondului juridic al problemei deoarece nu am alte informaţii decât cele puse la dispoziţie de presă, dar nu pot să nu îmi pun câteva întrebări:

Având în vedere că măsura arestului preventiv este una care are menirea să protejeze Bunul mers al anchetei, cum se face că această măsură a fost luată după ani de zile de la începerea anchetei, după ce toate probele au fost conservate prin măsuri administrative şi judiciare?

Care ar putea fi genul de elementele noi care să arate că Părintele Efrem este o persoană ce prezintă pericol public şi care poate pune în pericol ancheta acum mai mult decât la început?

Singurul element clar afirmat de toate sursele citate de presă este că bunurile revendicate de mănăstire ar fi fost supraevaluate. Chiar dacă nu s-ar face uz de principiile de drept care arată clar că într-un contract sunt întotdeauna cel puţin două părţi, principiile de bun simţ arată că nu poate fi acuzat de supraevaluare doar cel care cere un preţ pentru proprietatea sa, deoarece proprietarul poate avea o părere subiectivă asupra proprietăţii, ci în primul rând acela care dă un preţ ce din punct de vedere al calculelor de piaţă reiese că ar fi fost exagerat. Cum se face că în toată această afacere penală există un singur arestat?

Mă rezum doar la aceste întrebări deşi sunt încă multe alte nedumeriri.

Deşi este dureroasă situaţia în care s-a ajuns şi personal simt din tot sufletul că arestarea aceasta este o mare nedreptate, sunt convins că zilele de încarcerare prin care trece acum Părintele Efrem sunt timp de pătimire mântuitoare.

Sursa: www.canonice.net