Cum s-a Sărbătorit „Ziua Crucii” în Patriarhia Ierusalimului

A TOATĂ LUMEA ÎNĂLŢARE A CINSTITEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI CRUCI

A FOST SĂRBĂTORITĂ CU UN DEOSEBIT FAST ÎN PATRIARHIA IERUSALIMULUI

Conform istorisirilor evanghelice, Domnul nostru Iisus Hristos „ca o oaie spre junghiere s-a adus” (Fapte 8, 33) pentru mântuirea noastră. De la pretoriu a fost condus pe calea martiriului „spre Golgota, care se zice şi Locul Căpăţânii” (Matei 27, 33), „în afara porţii” (Evrei 13, 12) şi acolo a fost răstignit, acolo a fost îngropat într-un mormânt nou (Matei 27, 60), de unde a treia zi a înviat.

Acest loc al martiriului, al îngropării şi al învierii Domnului nostru Iisus Hristos fusese astupat cu pământ şi acoperit cu idoli până în anul 326 d.Hr. În acest an a venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului Sfânta Elena, trimisă de fiul ei Constantin cel Mare, care fusese informat despre starea Locurilor de Închinare de către reprezentantul Bisericii Ierusalimului, Arhiepiscopul Macarie, cu un an înainte, în cadrul Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325).

Sfânta Elena, îndrumată de creştinii din Ierusalim, a aflat locul Golgotei şi al Mormântului Domnului, a găsit Cinstita Cruce şi a început lucrarea de ridicare a unei măreţe biserici deasupra acestora.

Această minunată lucrare a durat un deceniu, 326-336 d.Hr. După finalizarea ei, împăratul Constantin cel Mare a chemat pe episcopii ce se adunaseră în Tirul Sidonului şi pe mulţi alţii din diferite regiuni şi s-a săvârşit sfinţirea bisericii.

În timpul slujbei de sfinţire, poporul adunat dorea să vadă Crucea Domnului. La cererea mulţimii, Arhiepiscopul Macarie al Bisericii Ierusalimului împreună cu Sfânta Elena au „înălţat” Cinstita Cruce. Atunci, privind Crucea, poporul a strigat: „Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte…”.

Aceste evenimente care au avut loc atunci, o singură dată, Biserica a rânduit ca să fie sărbătorite în fiecare an. Pe de-o parte, evenimentul sfinţirii pe 13 septembrie, iar pe de altă parte evenimentul Înălţării pe 14 septembrie în fiecare an. Biserica Sionului a prăznuit şi anul acesta conform tipicului ei această sărbătoare a Înălţării Cinstitei Cruci.

Coborârea procesiunii spre locul de închinare al aflării cinstitei Cruci

De cu seară, după citirea Ceasului al IX – lea în Biserica Mănăstirii Sfinţilor Constantin şi Elena, de la poarta centrală a mănăstirii s-a început coborârea oficială a părinţilor aghiotafiţi spre Preasfânta Biserică a Învierii. Odată cu intrarea în Biserică, a avut loc închinarea la locul de pelerinaj numit Piatra Ungerii (sau Pogorârea de pe Cruce) şi la Preasfântul Mormânt, iar în continuare s-a săvârşit Vecernia Mare cu Litie în marea Biserică a Învierii, în prezenţa Preafericitului Teofil, Patriarhul Ierusalimului, după care, arhierei şi preoţi, au intrat în Sfântul Altar şi de acolo au urcat spre înfricoşătoarea Golgotă unde s-au închinat. În noaptea praznicului a avut loc slujba Utreniei, rânduiala Înălţării Sfintei Cruci şi Dumnezeiasca Liturghie, slujba fiind oficiată în sobor de către Egumenul Bisericii Învierii, părintele arhimandrit şi paraschevofilax Isidoros.

Înălţarea Sfintei Cruci pe Înfricoşătoarea Golgotă

La orele 7 dimineaţă, în ziua praznicului, a avut loc din nou coborârea oficială în Preasfânta Biserică a Învierii. În sunetul clopotelor, după îmbrăcarea în veşminte a patriarhului şi a arhiereilor, a început Dumnezeiasca Liturghie plină de smerenie, dar şi de măreţie, deopotrivă. Au slujit Preafericitul, arhierei co-liturghisitori ai Tronului, Mitropolitul Procopie de Filippi, Neapole şi Thasos (din Grecia), Episcopul Nicandru de Banat (din Patriarhia Serbiei), mulţi ieromonahi şi preoţi în prezenţa multor pelerini care au participat cu multă umilinţă, pelerini de diferite naţionalităţi, dar de o singură credinţă şi de o singură mărturisire, cea ortodoxă; într-un singur Trup, Trupul Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos. După apolisul Dumnezeieştii Liturghii, a început rânduiala Înălţării Sfintei Cruci de pe treptele Bisericii Mari, după ce mai întâi Preafericitul a binecuvântat Sfânta Intrare pentru procesiune.

PF Teofil purtând cinstita cruce

Procesiunea a început de la „Buricul Pământului” – din centrul Bisericii Mari, s-a îndreptat spre Kuvuklionul Sfântului Mormânt, apoi spre Piatra Ungerii (a Pogorârii de pe Cruce), a trecut prin faţa Paraclisului lui Adam şi a Paraclisului „Coroanei de Spini” şi a coborât la locul aflării Cinstitei Cruci, unde a avut loc Înălţarea Cinstitei Cruci de către Preafericitul în cele patru puncte cardinale, conform tipicului.

Înălțarea Cinstitei Cruci pe locul descoperirii ei

În continuare, procesiunea a urcat înapoi, a trecut prin faţa Paraclisului numit „Împărţit-au hainele Mele loruşi”, a Paraclisului Sfântului Longhin Sutaşul, al Celor Şapte Cămări, a Locului de Închinare numit „Nu te atinge de Mine”, a înconjurat de trei ori Sfântul Kuvuklion al Preasfântului Mormânt şi din nou a trecut pe lângă locul Piatra ungerii (a Pogorârii de pe Cruce), a urcat treptele spre Golgota, iar deasupra Sfintei Mese de pe Golgota a fost aşezată Cinstita Cruce împreună cu ramuri de busuioc. Patriarhul Teofil al Ierusalimului a luat-o şi a înălţat-o în cele patru puncte cardinale conform rânduielii tipiconale. După aceasta, Prefericitul şi arhiereii s-au închinat locului de sub Sfânta Masă – în care a fost înfiptă Crucea Domnului nostru Iisus Hristos – precum şi Crucii Domnului înălţate pe Sfânta Masă. Credincioşii, la fel, apropiindu-se, s-au închinat şi au primit din busuiocul care a împodobit Cinstita Cruce spre sfinţirea sufletelor şi a trupurilor, a pâinilor, a terenurilor şi caselor.

PF Teofil rostind un cuvânt în Sala Tronului

La sfârşit, Preafericitul şi obştea sa, ca şi majoritatea pelerinilor au urcat în Sala Tronului. Aici, Preafericitul a luat cuvântul şi a spus următoarele:

„Înaltpreasfinţia Voastră Procopie, Mitropolit de Filippi, Neapole şi Thasos,

Excelenţa Voastră, Consule General al Greciei,

Cinstiţi părinţi şi fraţi în Hristos, membri respecatbili ai Sfintei Biserici Ortodoxe a Domnului nostru şi ai tagmei spudeilor, evlavioşi închinători, copii iubiţi în Domnul ai smereniei noastre, bucuraţi-vă în Domnul pururea, dar mai ales veseliţi-vă astăzi, la sfânta şi marea sărbătoare a Înălţării în toată lumea a Cinstitei Cruci, sărbătoare indisolubil legată de Ţara Sfântă şi de Sfânta şi Cinstita noastră Obşte a Sfântului Mormânt,

Zice Apostolul Pavel: «Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită mie şi eu lumii (Galateni 6, 14)». Cu alte cuvinte: Să nu se întâmple niciodată ca eu să mă laud cu ceva, ci doar cu aceea că pentru mine Iisus Hristos a luat chip de rob şi s-a răstignit pentru mântuirea mea. Singura mea laudă este moartea pe cruce a Domnului, iar prin credinţă în moartea aceasta, lumea a fost omorâtă şi şi-a pierdut puterea asupra mea. Dar şi eu am murit faţă de lume.

Prin aceste cuvinte pauline, se exprimă în cel mai exact şi mai limpede mod sensul şi importanţa Cinstitei Cruci atât pentru Sfânta Biserică a lui Hristos şi pentru membri ei credincioşi, cât şi pentru lume. Iar pentru Biserică şi pentru membri ei credincioşi Crucea constituie o laudă. Pentru lumea care se leapădă de Cel Răstignit ea constituie o nebunie şi o sminteală. Marele Pavel spune: „Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, iudeilor sminteală, iar elinilor nebunie” şi adaugă Apostolul Pavel zicând: „Dar celor chemaţi, şi iudei şi elini, pe Hristos Dumnezeu, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1: 23-24). Sfânta noastră Biserică, prin sărbătoarea de astăzi şi prin adunarea euharistică la Înălţarea Cinstitei Cruci chiar pe acest loc al Golgotei, adică al răstignirii lui Hristos, arată exact această putere şi înţelepciune a lui Hristos cel Răstignit. Iar în mod deosebit cinsteşte Sfânta Cruce, deoarece ea s-a făcut pricina, prilejul îndumnezeirii tuturor, şi cu atât mai mult a noastră.

„Bucură-te, cerule”, cântă imnograful, „şi, pământule, veseleşte-te, căci Preasfânta Cruce vine sfinţindu-ne prin har, pe care să o sărutăm ca pe un izvor de sfinţire şi îndumnezeire al nostru şi al tuturor oamenilor”.

Şi noi, Egumeni prin mila lui Dumnezeu ai Obştii Sfântului Mormânt, care ne-am învrednicit să slujim Cinstitei Cruci, pricinii îndumnezeirii tuturor, ne rugăm ca harul ei sfinţitor şi puterea ei să întărească, să lumineze şi să apere pe toţi care cu credinţă se închină ei.

Ne rugăm, de asemenea, ca puterea biruitoare a Crucii, care a nimicit duşmănia dintre cele cereşti şi cele părinteşti, să nimicească şi duşmănia dintre oameni şi dintre popoare spre răspândirea reconcilierii şi a păcii pe pământ şi mai ales în Ţara Sfântă. Amin”.

Înaintea praznicului Înălţării Cinstitei Cruci, s-a sărbătorit pomenirea Înnoirii Bisericii Învierii în Marea Biserică a Învierii prin Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de către Înaltpreasfinţitul Aristarh, Arhiepiscop de Constantina.

Înălțarea Sf Cruci în Ramalla de către IPS Aristarh

În ziua Înălţării Cinstitei Cruci, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Aristarh de Constantina a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie şi Rânduiala Înălţării Cinstitei Cruci în comunitatea elin-ortodoxă arabofonă din Ramalla, al cărei Întâistătător este epitropul patriarhal, Arhimandritul Galaction, care a predicat credincioşilor care au umplut biserica lui Dumnezeu cuvânt de folos despre Cinstita Cruce .

IPS Aristarh cu Sf Cruce în Birzet

În seara aceleiaşi zile, a avut loc aducerea Cinstitului Lemn al Crucii, luat din Preasfânta Biserică a Învierii, în oraşul Birzet, din apropiere de Ramalla, de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Aristarh de Constantina. Participarea creştinilor, indiferent de confesiune, a fost emoţionantă şi grăitoare pentru evlavia lor faţă de Cinstita Cruce a Domnului.

Text preluat de pe situl oficial al Patriarhiei Ierusalimului şi tradus din greceşte de monahul Leontie.