Père Pierre Deschamps – Despre unitatea Ortodoxiei

Întrebare: Una din problemele cu care se confruntă des Bisericile Ortodoxe este cea a apartenenței la naționalități și limbi diferite, apartenență care de multe ori duce la extremismul de tip naționalist. Există pericolul risipirii mesajului Bisericii în Franța, acolo unde trăiți? Care sunt elementele care îi unesc pe Ortodocși în Europa?

Pr. Pierre Deschamps

Răspuns: Din păcate, acest pericol a existat dintotdeauna, devenind mai vizibil după marile emigrări de ruși și greci de la începutul secolului XX. În acele vremuri, ortodocșii se adunau în masă în Biserica credinței lor, adică în Biserica care le amintea de limba, familiile, patria și tradițiile lor, pe care nu voiau să le piardă. Ca reacție la aceasta, mulți francezi au devenit ortodocși tocmai datorită contactului cu acești emigranți, care aduceau cu ei mesajul ortodox în țările în care poposeau. Însă cu timpul, deoarece se simțeau izolați, au început și aceștia să acționeze în spirit naționalist.

Naționalismul (filetist) reprezintă un subiect sensibil care nu trebuie tratat decât în Biserică, care este Trupul lui Hristos. Avem în Mitropolia noastră română un mitropolit român, care trăiește în Franța de mulți ani și care vorbește perfect limba franceză, datorită faptului că, în afară de studiile teologice pe care le-a făcut în România, a studiat și la Institutul Saint Serge din Paris, precum și datorită faptului că a trăit ca monah la o mănăstire din Franța. Înaltpreasfințitul părinte Iosif face foarte multă misiune în Franța, ajutat fiind și de Episcopul său vicar, Marc, care, deși este francez, vorbește românește, întrucât a trăit ca monah într-o mănăstire românească.

Mitropolitul Iosif îi îndeamnă pe compatrioții săi români, în marea lor majoritate credincioși ortodocși stabiliți în Franța, să se integreze în realitatea franceză, săvârșind slujbele încet încet în limba franceză, fiindcă, în caz contrar, copiii și nepoții lor care s-au născut pe meleaguri franceze riscă să nu mai vină la Biserică. De aceea, el cere preoților să facă slujbele, pe cât posibil, în limba franceză. Însă evident că românii, mai ales cei nou veniți, au nevoie să se simtă în parohia lor ca acasă. Biserica este un spațiu unde ei se pot reîntâlni cu limba maternă, cu cântecele lor tradiționale, în special în timpul sărbătorilor din cadrul parohiei. De altfel din aceasta au de câștigat și credincioșii francezi. Trecerea la limba locală depinde de asemenea și de prezența credincioșilor francezi în sânul parohiilor românești.

Botez la Besançon

În parohia noastră – cu ajutorul lui Dumnezeu – avem o colaborare fructuoasă. Săvârșim sfintele slujbe mai mult în franceză, însă rostim și ectenii sau rugăciuni mai importante (spre ex: Tatăl nostru, Crezul) în românește. Botezurile, nunțile, înmormântările (în cazurile în care participă multe familii venite de peste hotare), la facem în limba română… sau chiar și în greacă… De Paște, rugăciunea «Tatăl nostru» a fost rostită în zece limbi. A fost o binecuvântată noapte a Învierii, în care poporul ortodox era unit în Trupul lui Hristos, dincolo de bariera limbii și a obiceiurilor.

Cel mai important element al unității ortodocșilor în Europa este fără îndoială Sfânta Liturghie și întoarcerea la Tradiția Apostolică prin conformarea la principiile Sfântului Apostol Pavel: să devenim francezi cu francezii de dragul misiunii ortodoxe în Franța. Însă scopul pe care trebuie să-l atingem este conștientizarea faptului că în Hristos nu mai suntem francezi, români, greci sau ruși, ci Hristos cel viu ne unește pe toți.

Din punct de vedere eclesiastic, un fapt important și unic în Europa Occidentală este existența unei Adunări în Franța (este vorba despre Sinodul Episcopilor Ortodocși, prezidat de Mitropolitul Franței, care aparține de Patriarhia Ecumenică), care unește toți episcopii și mitropoliții ortodocși care locuiesc în țara noastră. Fiecare dintre aceștia rămâne membru al Sfântului Sinod din care provine și în același timp prezidează și însuflețește viața bisericească a comunității de emigranți veniți din țara sa de proveniență (diaspora). Unii mitropoliți, cum este cazul mitropolitului Iosif, încurajează de asemenea înființarea unor parohii de limbă franceză sau de limbă francezo-română. Unele dintre aceste parohii, cum este cazul parohiei de la Besançon, îi adună pe toți ortodocșii din locul respectiv, iar nu numai pe credincioșii români și francezi.

Fragment dintr-un interviu publicat în revista Ekklisiastikí Parémvasi, nr. 191 din iunie 2012, a Sfintei Mitropolii de Náfpaktos și Sfântul Vlásios, interviu acordat de către părintele Pierre Deschamps, paroh al Bisericii Ortodoxe Sfântul Gheorghe (Besançon), ţinând de Mitropolia Română a Europei Occidentale și Meridionale.