Autori
Sfântul
Nectarie al Eghinei
Articole mai vechi
11/1/2014:
Despre purtarea de grijă față de suflet
Sfântul Nectarie al Eghinei
21/2/2013:
De ce se schimbă numele cuiva atunci când devine monah?
Sfântul Nectarie al Eghinei
12/2/2013:
«Iar femeia să se teamă de bărbat» (Efeseni 5:33)
Sfântul Nectarie al Eghinei
Scurtă notă biografică
Sfântul
Nectarie al Eghinei

Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze și să se școlească, iar în 1866 s-a mutat în insula Hios ca să predea ca învățător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai tîrziu a devenit diacon, apoi, prin generozitatea unui creștin bogat din insulă și cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut să-și completeze studiile la Atena și să obțină, în 1885, o diplomă a Facultății de Teologie din capitala Greciei.

Tot în 1885 Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria (Egipt), unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câțiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop al Pentapolei de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit și predicator, secretar partriarhal și reprezentant al său la Cairo. Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioși. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, disprețuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câțiva ani predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al școlii teologice Rizarios, care forma viitori preoți. A rămas 15 ani în acest post ecleziastic.

În 1904, la cererea mai multor călugărițe, a ctitorit mănăstirea "Sfânta Treime" din insula Eghina. A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an și jumătate.

La data de 20 aprilie 1961, Patriarhia de Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul și l-a proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.