Autori
Gheron Iosif Isihastul
Articole mai vechi
01/11/2012:
Fără răbdare, omul nu devine lucrător
Gheron Iosif Isihastul
Scurtă notă biografică
Gheron Iosif Isihastul

Gheron Iosíf Isihastul (Spileotul) (1898 - 1959)


Gheron Iosíf s-a născut în 1898 în satul Léfkes din Paros. La vârsta de 23 de ani, în urma unei viziuni, se leapădă de lume şi pleacă în Sfântul Munte, însetând după o viaţă ascetică austeră. A fost un om de rugăciune. Harisma rugăciunii neîncetate i-a fost dată de către Maica Domnului, încă pe când era monah începător. Împreună cu Părintele Arsenie, a fost ucenic al lui Gheronta Efrem, a cărui colibă din Katounákia avea Hramul Buneivestiri. Pentru a duce o viaţă şi mai isihastă, s-au mutat la Schitul Sfântului Vasile. După adormirea Bătrânului lor, au început marile lupte duhovniceşti. Postul, privegherea şi rugăciunea erau duse până la limită. Principala preocupare era trezvia, păzirea minţii. Răpirea minţii, vederea duhovnicească şi vederea luminii necreate erau stări duhovniceşti pe care Gheron Iosíf le cunoştea preabine.


În 1938, împreună cu Părintele Arsenie, se mută în peşterile prăpăstioase ale Sfintei Ana Mică. După înştiinţare de sus, în 1947, acceptă ucenici. În 1951, obştea se mută la Néa Skíti, la Coliba Buneivestiri, până la adormirea lui Gheron Iosíf (15 august 1959, de Adormirea Maicii Domnului), de dinainte anunţată de Maica Domnului.


Gheron Iosíf a trăit într-o perioadă de declin a monahismului ortodox, în general, şi a monahismului aghiorit, în speţă, declin cauzat de influenţa socială a romano-catolicismului şi a iluminismului european.


Prin felul său de viaţă empiric, Gheron Iosíf a reintrodus învăţătura Sfântului Grigorie Palama în cadrul monahismului aghiorit. Prezenţa lui, a unuia care exprima în mod autentic tradiţia niptică patristică, a creat un adevărat curent în monahismul contemporan. Astăzi, paternitatea spirituală a şase mânăstiri aghiorite, dar şi a altor mânăstiri din Grecia şi din lume, îi este atribuită fericitului Gheron Iosíf Isihastul.


Cuviosul Gheronda Iosíf nu a avut parte de o educaţie lumească, dar era înţelept întru cele dumnezeieşti, pentru că le experia. Asfel, a devenit un conducător încercat, cu mult discernământ şi neînşelat pe cărările vieţii duhovniceşti. El avea capacitatea de a dezlega cel mai încurcat şi mai dificil război al patimilor şi al demonilor şi de a răzbi, dar şi de a-i iniţia în tainele Harului dumnezeiesc,

pe "cei ce voiesc să se mântuiască".

Σελίδες