Ascunzătoarea sihastrului nevăzut

Pe când era tânăr, arhimandritul Paisie de la Hilandar, care avea să fie apoi și egumen al mănăstirii, a fost trimis împreună cu un alt monah, la hotarele dintre mănăstirea Hilandar și mănăstirea Esfigmenou, ca să curețe o cărare ce se acoperise de vegetație. După ce au lucrat până după amiaza târziu, s-au întors în mănăstire pentru vecernie, pavecerniță și pentru rânduielile lor duhovnicești. Seara, pe când părintele Paisie de la Hilandar dormea, i s-a arătat în vis un monah necunoscut, care l-a lovit în coastă, zicându-i: Dacă ați fi curățat 20-30 de metri mai sus, m-ați fi găsit, acolo sunt. S-a trezit și s-a tot gândit părintele Paisie la ce anume ar fi vrut să-i descopere acel monah necunoscut ce i se arătase în vis.

A doua zi, după slujba de dimineață, cei doi monahi sârbi au pornit iarăși spre locul pe care-l curățaseră în ziua de dinainte, să continue treaba începută. Pe drum, părintele Paisie i-a descoperit visul său și celuilalt monah, și au cugetat că monahul necunoscut trebuie să fie vreun sfânt sihastru care trăiește prin acele locuri.

Ajungând la cărare, au început să o curețe cu multă atenție. Deși au înaintat 20-30 de metri, nu au dat peste nimic. S-au gândit atunci să caute pe o rază de 20-30 de metri împrejur, în stânga și în dreapta cărării, să vadă dacă-l găsesc pe monahul necunoscut.

Tot căutând, au ajuns într-un loc abrupt, unde, în spatele tufișurilor sălbatice, au zărit ceva întunecat. Dând la o parte crengile și apropiindu-se cu multă greutate, au văzut că acolo se afla o peșteră. Intrând, cu surprindere au descoperit, întinse pe jos, rămășițele trupești ale unui monah. Mai rămăseseră numai oasele. Au făcut un trisaghion spre odihna sufletului necunoscutului ascet și apoi și, încheindu-și lucrul la cărare, s-au întors la mănăstirea lor, minunându-se de nefireasca descoperire a acelui sfânt și necunoscut sihastru.

Sursa: Monahul Vlasie Aghioritul, Οι Αόρατοι Ερημίτες του Άθωνα· Το μυστήριο της Αθωνικής έρημου, Ed. Tertios, 2009.